O nouă țintă își face apariția în imunoterapia cancerului

Sistemul imunitar are celule ale căror sarcini esențiale includ supravegherea permanentă și distrugerea celulelor care, din diferite motive, au dobândit în corpul nostru caracteristici maligne – adică au devenit canceroase. Totuși, unele celule care au dobândit caracteristici maligne pot scăpa, din diverse motive, de acest mecanism.
Celulele tumorale dezvoltă diferite strategii pentru a evita efectele antitumorale ale sistemului imunitar: își pot reduce prezentarea propriilor antigene sau pot produce, pentru a transforma în avantajul lor micromediul tumoral, citokine imunosupresoare (care inhibă celulele imunitare), precum IL-10 și TGF-β. De asemenea, atrag în micromediul tumoral celule imunitare cu proprietăți imunosupresoare și imunoreglatoare. Imunoterapiile canceruluivizează și aceste căi prin care celulele tumorale inhibă celulele imunitare. Prin urmare, înțelegerea mecanismelor prin care celulele tumorale îndeplinesc această funcție este importantă pentru dezvoltarea unor imunoterapii eficiente.
Celulele Tși celulele natural killer (NK)au nevoie, pentru a se activa, pe lângă prezentarea antigenului, de un semnal simultan activator (coactivare). Dacă această coactivare nu are un caracter activator, ci unul inhibitor (coinhibiție), celulele T devin anergice (nu atacă celulele care poartă antigenul prezentat). Ca exemple principale de elemente care activează sistemul imunitar împotriva cancerului prin inhibarea acestor puncte de control imunitar pot fi menționate: CTLA-4 (antigenul 4 asociat limfocitelor T citotoxice), PD-1 (moarte celulară programată 1) și ligandul său PD-L1. Împotriva acestora au fost dezvoltați anticorpi monoclonali, care au demonstrat beneficii clinice în 15 tipuri diferite de malignități, iar utilizarea lor se extinde tot mai mult. Descoperit în 2009, TIGITși-a făcut apariția în studiile clinice timpurii ca o nouă țintă a punctelor de control imunitar în imunoterapia cancerului.
TIGIT și DNAM-1 se găsesc pe suprafața celulelor T și a celulelor NK (natural killer), iar ligandul lor comun este CD155. Atunci când CD155 de pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen sau a celulelor tumorale se leagă de DNAM-1 de pe celulele T citotoxice, determină creșterea efectelor celulelor T. În schimb, legarea CD155–TIGIT produce coinhibiție, având drept rezultat inhibarea celulelor imunitare , atât a celulelor T, cât și a altor celule. În acest proces pot fi enumerate 3 mecanisme de bază:
- TIGIT poate determina trecerea celulelor dendritice într-o stare inactivă; crește eliberarea de citokine imunosupresoare, reducând în același timp eliberarea de IL-12 și interferon-gamma. Acest lucru reduce și răspunsul imun dobândit.
- În mod normal, celulele NK distrug celulele tumorale și cresc eliberarea de antigene în mediul înconjurător. Astfel, celulele prezentatoare de antigen le prelucrează și le prezintă, crescând răspunsul imun dobândit. Totuși, sub efectul TIGIT , activitatea celulelor NK scade.
- TIGIT determină direct inhibarea celulelor T CD8+ specifice tumorii. Acest lucru reduce distrugerea celulelor tumorale și împiedică procesul de prezentare a antigenului. În plus, celulele T reglatoare (Treg) care exprimă TIGIT pot inhiba, în diferite etape, celulele T citotoxice, celulele NK și celulele dendritice.
Tabelul de mai josprezintă elementele punctelor de control imunitar și celulele sistemului imunitar pe care se găsesc acestea.

Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.