Obezitatea la copii și consecințele ei mai periculoase decât ea însăși

Obezitatea, devenită una dintre cele mai mari probleme actuale de sănătate, se răspândește zilnic pe fondul vieții sedentare, fără mișcare, și al alimentației greșite. Organizația Mondială a Sănătății o definește drept acumularea excesivă de grăsime în organism, într-o măsură care afectează sănătatea. La bărbații adulți, țesutul adipos reprezintă %15-18 din greutate, iar la femei %20-25. Depășirea proporției de %25 la bărbați și %30 la femei sau, mai simplu, un indice de masă corporală peste 30 sunt considerate obezitate. Deși este definită în esență ca acumulare excesivă de grăsime, prin numeroasele boli pe care le provoacă determină îmbolnăviri și decese la vârste tinere.

Obezitatea nu înseamnă doar o imagine corporală nefavorabilă. În copilărie și adolescență, obezitatea și tulburările provocate de ea pot determina chiar deces precoce la vârsta adultă. Cercetările au observat un risc crescut de cancer mamar la vârsta adultă la femeile supraponderale în copilărie și un risc crescut de deces cardiac la bărbații supraponderali în copilărie. Obezitatea în copilărie și adolescență conduce la următoarele situații, cunoscute în majoritate drept boli ale adulților:

• Diabet,
• Ficat gras,
• Tulburări endocrine, ale sistemului hormonal,
• Boli cardiovasculare,
• Tulburări digestive,
• Cancer,
• Numeroase tulburări pulmonare, neurologice, dermatologice și psihologice

Tulburări endocrine

Din perspectiva sistemului endocrin, obezitatea conduce la diabet, prediabet, hiperandrogenism la femei și anumite tulburări hormonale ale creșterii și pubertății.

Prediabetul, starea dinaintea diabetului: Prediabetul apare la pacienții cu risc mare de diabet care nu au încă un diagnostic complet de diabet și este una dintre consecințele frecvente ale obezității din copilărie. Poate fi depistat prin glicemie à jeun, test de toleranță orală la glucoză (OGTT) și hemoglobină A1c. În mod normal, glicemia à jeun trebuie să fie sub 100 mg/dL.

• Glicemia à jeun: Valorile între 100-125 mg/dL indică prediabet, iar cele peste 125 mg/dL primesc diagnosticul de diabet.
• OGTT: Sub 140 mg/dL este normal, între 140-199 mg/dL indică prediabet, iar 200 și peste indică diabet.
• Hemoglobina A1c: nivelul normal este între %3-5,7. Intervalul %5.7-6,4 indică prediabet, iar peste %6,4 indică diabet.

Cu o vârstă medie de 11,8 ani, un grup de 6000 de elevi a fost examinat într-un studiu; aproximativ %20 erau supraponderali și %30 obezi. În plus, la %15,5 dintre supraponderali, %20,2 dintre obezi și %22,5 dintre cei cu obezitate severă, glicemia à jeun depășea 100mg/dL (1).

Într-un studiu cu 468 de copii obezi, aproximativ %20 aveau prediabet și %2 aveau diabet de tip 2 (2).

Diabetul: Diabetul de tip 2 este una dintre bolile grave provocate de obezitate. Studiile au observat diabet asimptomatic, fără manifestări, la %4 dintre copiii și adolescenții cu obezitate. Diagnosticul precoce este foarte important în această grupă, deoarece diabetul progresează mai repede la tineri decât la vârste înaintate. În consecință, sistemul nervos, ochii și rinichii sunt afectați de diabet, iar plăcile aterosclerotice, calcificările arteriale, se formează mai devreme.

Studiile au observat o creștere considerabilă a riscului de diabet la vârsta adultă la persoanele obeze încă din copilărie. În schimb, cei obezi în copilărie, dar neobezi la vârsta adultă, au același risc ca o persoană care nu a fost niciodată obeză.

Sindromul metabolic: Este un factor de risc pentru diabet și boli cardiovasculare. Sindromul metabolic reprezintă prezența concomitentă a obezității abdominale, acumulare excesivă de grăsime mai ales în abdomen, a hiperglicemiei, glicemie crescută, a dislipidemiei, tulburare a lipidelor sanguine, și a hipertensiunii. Studiile au arătat că doar foarte puțini copii cu obezitate nu prezentau semne ale sindromului metabolic.

Hiperandrogenismul la femei, manifestări masculine: Hiperandrogenismul înseamnă exces de androgeni, hormonii masculini, la femei. La fetele adolescente cu obezitate crește riscul de hiperandrogenism și sindrom al ovarelor polichistice, chisturi ovariene benigne. Deși sindromul poate da pilozitate excesivă, tulburări menstruale și închiderea anormală a culorii pielii, diagnosticul său în adolescență poate fi dificil.

Hipertensiunea: Riscul de hipertensiune crește considerabil la copiii supraponderali și obezi. În studii, hipertensiunea a fost observată la %50 dintre copiii obezi. Obezitatea din copilărie are un efect permanent asupra riscului de hipertensiune: chiar dacă persoana slăbește la vârsta adultă, riscul nu scade.

Dislipidemia: Dislipidemia este caracterizată, în general, prin creșterea nivelurilor serice ale LDL, colesterolul rău, colesterolului și trigliceridelor și prin scăderea HDL, colesterolul bun. În obezitate apare în legătură cu creșterea țesutului adipos.

Efecte cardiovasculare: În obezitate, inima muncește mai mult pentru a acoperi necesarul sanguin al masei corporale crescute. Munca excesivă continuă determină mărirea inimii. Din cauza creșterii țesutului adipos, și grăsimea de pe inimă, care o hrănește, este peste normal. Mărirea inimii și creșterea țesutului adipos din jur provoacă disfuncții de contracție și relaxare. Totodată, creșterea lipidelor sanguine, hipertensiunea și rezistența la insulină determină plăci aterosclerotice. Chiar și o mică creștere peste normal a țesutului adipos mărește riscul cardiovascular, iar obezitatea îl mărește considerabil. Studiile au constatat o frecvență mai mare a bolii coronariene la vârsta adultă la copiii cu indice de masă corporală mare. Un alt studiu, cu 6328 de persoane, a observat un risc cardiovascular crescut la cei supraponderali în copilărie, dar redus la cei care au eliminat excesul ponderal la vârsta adultă (3).

Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD): Reprezintă acumularea grăsimii în ficat din cauze fără legătură cu alcoolul și este asociată obezității. În obezitate există o relație puternică între NAFLD, rezistența la insulină, hipertensiune și dislipidemie, toate favorizându-se reciproc. La majoritatea pacienților, NFALD nu dă simptome. Totuși, poate provoca durere în cadranul superior drept, mărirea ficatului, slăbiciune și oboseală. Analizele arată creșteri ale alanin-aminotransferazei (ALT), aspartat-aminotransferazei (AST), fosfatazei alcaline și gama-glutamil-transpeptidazei (GGT). Deoarece aceste creșteri sunt mici, pentru diagnosticul cert se recomandă biopsie hepatică. Cea mai importantă cale de tratament este slăbirea. Studiile au constatat creșterea activității hepatice (ALT, AST) după slăbire și beneficii ale activității fizice împotriva rezistenței la insulină.

Calculii biliari: Obezitatea este una dintre cauzele frecvente ale calculilor biliari. Studiile au observat că, la copiii supraponderali, formarea lor este de 7 ori mai frecventă decât la cei de aceeași vârstă cu greutate normală. Pot provoca durere în cadranul superior drept, icter și indigestie la alimente grase; diagnosticul cert este stabilit ecografic.

Apneea în somn: Sindromul de apnee obstructivă în somn (OSAS) se manifestă prin întreruperi ale respirației, provocate de îngustări sau obstrucții repetate ale căilor respiratorii superioare în timpul somnului. Obezitatea pregătește terenul pentru apneea în somn. Unele studii au arătat asocierea ei cu o rezistență crescută la insulină.

Alunecarea capului femural: Apare prin alunecarea capului femural de pe placa epifizară, de creștere. Este întâlnită de obicei la copiii în creștere. Deși nu este singura cauză, obezitatea este un factor major de risc. Se poate manifesta prin durere de șold fără traumatism și șchiopătat.

Hipertensiunea intracraniană idiopatică: Apare prin creșterea presiunii intracraniene, independent de tumori și alte boli. Este caracterizată prin cefalee, greață, vărsături, durere în spatele ochilor, vedere dublă sau pierderea vederii. Frecvența sa la copii crește odată cu obezitatea. S-a observat diminuarea manifestărilor asociate obezității odată cu slăbirea.

Efecte dermatologice: Efectele dermatologice ale obezității sunt închiderea culorii pielii, iritațiile de pliu, furunculele și hidradenita supurativă. Hidradenita supurativă constă în umflături sub piele. Apare de obicei prin inflamarea glandelor sudoripare în zonele unde pielea se freacă, precum axila, și este foarte dureroasă.

Cancerul: În prezent, factorul de mediu cu cel mai mare potențial cancerigen este fumatul, urmat de obezitate. Se estimează însă că în 2020 obezitatea va deveni principala cauză de cancer în lume. Creșterea frecvenței obezității la copii și adolescenți are rolul principal în sporirea cancerelor asociate obezității. A fost demonstrată relația directă a obezității cu cel puțin 13 tipuri de cancer. Cele mai puternic asociate sunt cancerele mamar, renal, colorectal și uterin (4).

Efecte psihologice: Obezitatea poate provoca la copii dificultăți de comunicare cu cei de aceeași vârstă, scăderea încrederii în sine, anxietate, depresie și nemulțumire față de imaginea corporală. Studiile au arătat o calitate mai scăzută a vieții fizice, sociale, emoționale și școlare la copiii supraponderali față de colegi, precum și o predispoziție mai mare la prejudecăți și comportamente de intimidare.

După cum se vede, deși obezitatea este definită ca acumulare excesivă de grăsime în organism, aduce numeroase tulburări și afectează corpul în multe moduri. Nu trebuie să uităm că obezitatea nu este destinul nostru; prin schimbări ferme în viață o putem preveni. Pe primul loc este viața activă fizic. Trebuie să facem sport, să consumăm multe lichide și să avem grijă de alimentație.