Pași spre dreptate – Eroismul la maraton al medicului afectat de un proces de malpraxis

Urgențele pot apărea oricând, indiferent de timp și loc, iar profesioniștii din medicină pot întâlni uneori situații în care numai ei pot oferi ajutor...

*

Textul de mai jos este traducerea interviului acordat de dr. Theodore Strange scriitoarei și editoarei Medscape Sarah Tucker.

*

Alergam la al 25-lea meu Maraton al orașului New York. Era 2018 și aproape renunțasem să alerg în acel an. Nu eram în apele mele, deși poate aceasta este o exagerare.

Cu o lună înainte, fusesem implicat într-un proces de neglijență medicală (malpraxis). Aveam de plătit despăgubiri de 10 milioane de dolari. Colegii mei considerau că nu greșisem, dar juriul nu era de aceeași părere. Iar ziarele locale mă prezentaseră drept un om rău.

Eram devastat. Dar preotul, prietenii și familia îmi spuneau: "Nu poți renunța," așa că am decis să alerg pentru ei.

În acea dimineață am început maratonul pe podul Verrazano-Narrows, împreună cu niște colegi de serviciu. De obicei ascult muzică atunci când alerg, dar în acel an nu am făcut-o. Eram doar în lumea mea și mă bucuram de mulțime. Pe străzi erau milioane de oameni...

Alergam bine. Terminasem jumătatea cursei într-o oră și 57 de minute. Familia mă întâlnește întotdeauna la mila 17 și eram aproape. Ajunsesem pe strada 59 și urma să cotesc pe First Avenue.

Este unul dintre cele mai zgomotoase locuri ale maratonului. Există un fel de tunel, iar mulțimea și aglomerația de alergători fac un zgomot incredibil. Dar, cumva, am auzit pe cineva strigând „Ajutor!”.

Nu știu nici acum cum am auzit. Dacă ascultam muzică, așa cum fac de obicei, cu siguranță nu aș fi auzit. Aș putea jura că un înger de pe umărul meu a spus: "Întoarce-te, prostule, în stânga ta cineva are nevoie de ajutor,".

Am întors capul și, la aproximativ 30 de metri în urma mea, am văzut o femeie care agita mâinile și o alergătoare întinsă pe jos. Am crezut că cineva leșinase. Am trecut prin mulțime ca să ajung la ele. Femeia plângea și spunea: "Prietena mea s-a aplecat să își lege pantoful și a căzut pe spate. Cred că are o criză sau ceva,".

Am încercat să o trezesc pe cealaltă femeie, aflată pe jos. I-am ridicat picioarele. Dar am înțeles imediat că situația era mai gravă. Am încercat să îi simt pulsul și nu am reușit. Am strigat după un defibrilator și am început RCP (resuscitare cardiopulmonară) .

Câțiva voluntari și polițiști au început să vină spre noi. Polițiștii se uitau la mine de parcă întrebau: "Ce face omul acesta?". Am explicat că sunt medic, iar unul dintre ei a început să ajute la RCP. În timp ce făceam aceasta, cineva a adus un defibrilator.

Între timp, alergătorii continuau cursa, trecând aproape peste noi. Polițiștii încercau să formeze un cordon.

Aparatul i-a administrat femeii un șoc, dar nu am obținut răspuns, așa că am continuat RCP. Atunci au început să apară crampe atât de puternice în picioare încât nu am mai putut continua. Polițistul a preluat, iar eu am strigat: "Avem nevoie de un balon Ambu!". Cineva a adus unul și am început să îi administrez oxigen.

Atunci a ajuns o echipă de paramedici dotată cu un defibrilator mai avansat. Am defibrilat-o din nou. Apoi încă o dată. De această dată a funcționat, dar imediat starea ei s-a înrăutățit din nou. La a patra încercare, inima a reînceput să bată și ea a început să respire singură.

În cele din urmă am urcat-o într-o ambulanță. Voiam să merg cu ei, dar trebuia să intre prietena femeii și nu mai era suficient loc.

Apoi au plecat, iar eu am rămas acolo, pur și simplu în picioare.

Un polițist mi-a luat brațul. "Domnule doctor, sunteți extraordinar. Ce doriți să fac? Unde să vă duc?" a spus.

Eu am răspuns: "Să mă duceți? Soția mea mă așteaptă la mila 17,".

Am început să alerg și, când am ajuns la soție și copii, erau foarte îngrijorați. Purtăm cu toții dispozitive de urmărire și văzuseră că stătusem pe loc mai mult de 20 de minute.

Am căzut în brațele soției și i-am povestit ce se întâmplase. Plângeam. "Nu știu ce să fac. Trebuie să merg la spital."

Iar ea a spus: "Nu, trebuie să termini cursa,".

Așa am făcut. Crampele mă chinuiau, dar în acel moment eram amorțit. Pe tot parcursul cursei mă gândeam la femeie. Timpul meu la sosire a fost de 5 ore și 20 de minute.

Imediat ce am terminat cursa, am întrebat fiecare polițist pe care îl vedeam, dar niciunul nu știa nimic. Atunci mi-am amintit de vărul meu. Fusese șeful Serviciilor Medicale de Urgență din New York (EMS). Am sunat imediat. "Alo, sunt Ted, am nevoie să îți cer o favoare," am spus.

"Ce?" a răspuns. "Ai înnebunit alergând la maraton?"

I-am spus de ce aveam nevoie. A sunat din nou după cinci minute și a zis: "Ted, ce ai făcut? Toată lumea vrea să știe cine ești și unde ești! Starea femeii s-a înrăutățit din nou la New York Cornell. Dar, prin intervenție, i-au restabilit activitatea inimii, iar acum o duc la centrul de angiografie."

De fiecare dată când alerg un maraton, organizăm o petrecere mare acasă. În timp ce familia, prietenii și vecinii sărbătoresc, eu zac pe canapea ca mort. În acea seară, fiica mea le-a povestit tuturor ce se întâmplase.

Dar încă nu eram în apele mele. Mă gândeam în continuare la procesul de malpraxis.

Da, tocmai făcusem ceva extraordinar. Dar de curând fusesem numit cel mai rău medic din lume. Distragerea oferită de maraton dispăruse și am început din nou să gândesc: "Ce voi face cu viața mea? Cine va mai dori să mă vadă? Parcă sunt un proscris,".

Toți îmi spuneau: "Ted, ce s-a întâmplat acum o lună nu te definește. Ești omul pe care l-ai arătat astăzi,".

Le-am spus să încheie subiectul, dar fiica mea și vecinul au continuat să sune oameni. A doua zi am primit un telefon de la ziarul local. Era același jurnalist care scrisese despre proces. Am spus că nu vreau să vorbesc cu el. Am avut chiar o atitudine destul de nepoliticoasă.

Dar soția a spus: "Ted, ce faci? Omul acela încerca să te ajute,". Așa că am sunat din nou și mi-am cerut scuze.

"Dr. Strange, știam că povestea aceea nu era adevărată," a spus. "Trebuie să scriem această poveste."

După apariția articolului am primit și mai multe telefoane din presă. Channel 7 News și CBS News au realizat reportaje. New York Knicks ne-a invitat la un meci și mi-a oferit un ceas. Era incredibil. Dar, totodată, toate acestea mă stânjeneau foarte mult.

Oamenii au început să mă numească erou. Dar nu sunt un erou. Am făcut doar ce trebuia, lucrul pentru care am fost pregătit. Ar fi fost rușinos să nu îl fac. Sunt un om bun și, sper, un medic bun, da, dar cu siguranță nu un erou.

Datorez o parte din reușită și Departamentului de Poliție din New York, Departamentului de Pompieri (FDNY) și voluntarilor. Fără sprijinul lor nu aș fi putut face ce am făcut. A fost într-adevăr un efort de echipă.

După câteva săptămâni, femeia a revenit acasă în Minnesota. Deși nu va mai putea alerga vreodată un maraton, este în viață și astăzi. Se pare că avea o singură leziune cardiacă, numită „cea care lasă soții văduve”. Starea ei de sănătate era excelentă și terminase un ultramaraton cu doar câteva luni înainte, dar avea o predispoziție genetică la această boală cardiacă. În fiecare decembrie mă sună să îmi mulțumească pentru că a putut sărbători încă un Crăciun.

Mai este ceva.

La un an după toate aceste întâmplări, aproape la aceeași dată, am primit un telefon de la avocat. "Instanța a anulat hotărârea de neglijență medicală," a spus. "Nu ai făcut nimic greșit."

Sunt un om credincios și cred că toate acestea au un motiv. Poate Dumnezeu îmi trimitea un mesaj și de aceea, pe strada 59, la al 25-lea meu maraton, am auzit o chemare de ajutor printre milioanele de oameni din mulțime.

Am alergat maratonul și în anul următor. Când am ajuns în acel loc, am oprit și am stat pe gânduri. Nimeni nu știa de ce stăteam acolo, dar eu știam. Vă pot duce și astăzi la locul acela.

În iulie anul viitor voi împlini 65 de ani și intenționez să continui să alerg cursa...

Dr. Theodore Strange (în extrema stângă) este medicul-șef al Spitalului Universitar Staten Island și practică activ medicina internă și geriatria. În fotografia de familie pozează alături de soție (a doua din stânga) și de rude, făcând trimitere la supereroul Marvel Doctor Strange și numindu-l pe dr. Theodore „Adevăratul Doctor Strange”. 

*

Explicația imaginii: Imaginea articolului a fost creată de Microsoft Copilot cu următoarea instrucțiune: "O alergătoare întinsă pe jos în mijlocul unui maraton, acuarelă"