Plasturele în 1920 – Tratamentul practic al tăieturilor

În Antichitate, vindecătorii aplicau pansamente pentru a trata tăieturile pielii și a închide rănile, folosind diferite materiale (precum pânze de păianjen, miere sau excremente). Medicii nu știau că bacteriile și alți microbi trebuie ținuți departe de răni până când teoria microbiană a fost dezvoltată la sfârșitul anilor 1800. Înainte ca pansamentele chirurgicale din tifon și bumbac să se răspândească, spitalele americane foloseau adesea rumeguș presat pentru a acoperi rănile.

Astăzi este aproape imposibil să ne imaginăm tratarea tăieturilor pielii fără bandaje precum plasturii. Răspândirea impresionantă a plasturilor le-a consacrat locul în istoria medicinei. 

Denumirea Band-Aid, sub care au fost comercializați plasturii, este o marcă a companiei americane Johnson & Johnson (J&J). Aceste bandaje au fost inventate în 1920 de Earle Dickson, angajat al J&J. Dickson îi aplica pansamente improvizate soției sale, Josephine, pentru tăieturile și arsurile rezultate din frecventele sale accidente nefericite. El fixa tifonul pe răni cu benzi adezive. Pentru a simplifica lucrurile, Dickson a conceput ideea de a așeza o serie de comprese de tifon pe mijlocul unei benzi adezive. Pentru a împiedica banda să se lipească de ea însăși și a păstra pansamentele relativ curate, a aplicat pe suprafața adezivă un strat de țesătură de crinolină. Josephine trebuia doar să taie un pansament din rolă.

În cele din urmă, Dickson a convins J&J să vândă noile pansamente. La început, cererea a fost redusă, deoarece acestea erau comercializate cu o lățime de trei inci (7,6 cm) și o lungime de 18 inci (64 cm). Interesul publicului a crescut după introducerea unor dimensiuni diferite și distribuirea gratuită a pansamentelor către cercetași și măcelari. În anii următori, Dickson a devenit vicepreședinte al companiei. 

Până în prezent, au fost vândute peste 100 de miliarde de pansamente Band-Aid. 

Personalități istorice menționate în articol: Earle Dickson (1892–1961)

• Subiectul anterior: Heparina în 1916 – Prevenirea coagulării sângelui
• Subiectul următor: Hormonul de creștere uman în 1921 – Descoperirea și controversele asociate