Hormonul de creștere uman în 1921 – Descoperirea și controversele asociate

Utilizarea hormonului de creștere uman (HGH) a generat controverse care durează de decenii. În anumite situații, aceasta ilustrează folosirea unui tratament medical pentru a rezolva probleme de natură nemedicală. 

Jurnalista de știință Natalie Angier scrie: 

„Înălțimea medie a bărbatului american este de 180 cm. Cei cu o înălțime semnificativ sub medie au un risc mai mare de abandon școlar, dependență de alcool, dificultăți în a avea întâlniri romantice, îmbolnăvire sau depresie. Au șanse mai mici de a se căsători sau de a avea copii decât bărbații mai înalți.” 

Suntem obișnuiți să ne modificăm corpul în numeroase moduri; este, așadar, greșit ca părinții să asigure injecții foarte costisitoare cu HGH doar pentru a-și ajuta fiii cu o înălțime sub medie?

HGH este secretat de hipofiză, glanda situată la baza creierului. La persoanele cu deficit de hormon de creștere, suplimentarea din exterior nu doar mărește spectaculos înălțimea, ci reduce și grăsimea corporală, crește nivelul de energie și îmbunătățește funcționarea sistemului imunitar. Hipofiza secretă hormon de creștere intermitent pe parcursul zilei, iar secreția maximă are loc la aproximativ o oră după adormire. Exercițiul fizic intens poate declanșa eliberarea HGH. 

HGH stimulează ficatul să producă IGF-1 (factor de creștere asemănător insulinei 1), un factor care stimulează creșterea mușchilor, oaselor și altor țesuturi. Insuficiența de HGH poate provoca nanism. Excesul de HGH poate provoca acromegalie, cu simptome precum îngroșarea exagerată a maxilarului și degetelor (mărirea extremităților corpului, precum oasele mâinilor, picioarelor și feței) .

• În 1887, cercetătorul medical lituanian Oskar Minkowski a observat asocierea tumorilor hipofizare cu acromegalia. 
• În 1921, cercetătorii americani Herbert Evans și Joseph Long au studiat rolul hipofizei în creșterea șobolanilor. 
• În anii 1960, a început tratarea copiilor cu hormon de creștere obținut de la cadavre umane. 
• În 1980, una dintre primele aplicații ale ingineriei genetice a fost producerea hormonului de creștere cu ajutorul bacteriilor care conțineau o genă umană.

Personalități istorice menționate în articol: Oskar Minkowski (1858–1931), Joseph Abraham Long (1879– 1953), Herbert McLean Evans (1882–1971)

• Subiectul anterior: Plasturele în 1920 – Tratamentul practic al tăieturilor
• Subiectul următor: Rahitismul în 1922 – Carențele nutritive și picioarele arcuite