Probleme de sănătate asociate obturațiilor dentare din amalgam – înainte și după

Amalgamul dentar este un material folosit de mulți ani pentru repararea cariilor. Își păstrează popularitatea datorită rezistenței și costului redus. Totuși, mercurul pur pe care îl conține implică și riscuri pentru sănătate.

Sunt efectuate studii privind posibilele riscuri ale obturațiilor din amalgam, care continuă să fie utilizate în întreaga lume. Cercetări precum „Studiul Bergen privind amalgamul” examinează legătura dintre aceste obturații și anumite probleme de sănătate. 

Obturațiile din amalgam

Amalgamul dentar se obține prin combinarea mercurului lichid cu o pulbere metalică numită aliaj. Aliajul utilizat conține în principal argint, staniu și cupru. Foarte rezistent, ieftin și rezistent la umezeală, amalgamul este folosit de peste 150 de ani pentru repararea cariilor. 

Totuși, amalgamul dentar eliberează vapori de mercur pur, care sunt inhalați și absorbiți în circulația sangvină. Aproximativ 80% din vaporii inhalați sunt absorbiți. Eliberarea continuă a mercurului din obturații reprezintă un risc potențial de toxicitate cronică, un dezavantaj important al acestui material ieftin și rezistent. Se estimează că o persoană cu un număr mediu de obturații din amalgam este expusă zilnic la aproximativ 5 – 9 μg de mercur. 

Expunerea la vapori de mercur pur poate avea efecte atât sistemice, cât și locale, inclusiv asupra sistemului nervos periferic și central. Afinitatea sa deosebită pentru proteine și aminoacizi face din mercur o substanță chimică importantă pentru sănătatea umană. 

Există opinii diferite privind riscurile utilizării amalgamului dentar. Problemele de sănătate considerate asociate amalgamului sunt nespecifice, ceea ce complică cercetarea. 

Deși toxicitatea amalgamului dentar este discutată, în diverse părți ale lumii nu există preocupări în această privință, iar materialul rămâne o alegere populară.

Efecte adverse asociate amalgamului dentar – Studiul Bergen privind amalgamul

Pacienții cu probleme de sănătate considerate asociate obturațiilor din amalgam au, în general, manifestări comune cu pacienții care prezintă  simptome fizice inexplicabile medical  (TAFB). Asemănarea problemelor de sănătate din cele două grupuri permite comparații în timp.

În 2012, Direcția Norvegiană de Sănătate a inițiat un proiect experimental, Studiul Bergen privind amalgamul, pentru pacienți cu probleme subiective de sănătate asociate amalgamului dentar. Au fost incluse trei grupuri: cohorta cu amalgam, cohorta TAFB, cu manifestări fizice inexplicabile medical, și cohorta de persoane sănătoase. Populația vizată de intervenție a fost grupul cu amalgam, la care toate obturațiile au fost îndepărtate și înlocuite cu alte materiale de restaurare dentară. Cohortele TAFB și sănătoasă au servit drept grupuri de comparație. 

Înainte de tratament și la controalele de la 1 și 5 ani, participanții au evaluat pe o scală numerică 11 probleme locale și 12 probleme generale de sănătate.

Potrivit rezultatelor studiului:

• La 1 an după îndepărtarea tuturor obturațiilor din amalgam, intensitatea medie a simptomelor din cohorta cu amalgam era mai mică decât la început pentru toate cele 23 de probleme de sănătate. Au fost observate schimbări semnificative statistic ale unor probleme specifice, cu mărimi ale efectului între 0,36 și 0,68.
• La urmărirea de la 5 ani, intensitatea simptomelor a rămas constant mai mică decât înaintea îndepărtării amalgamului.
• În grupurile de comparație nu s-a observat o modificare semnificativă a intensității simptomelor.

Cercetătorii au concluzionat că problemele locale și generale de sănătate se reduc după îndepărtarea tuturor obturațiilor din amalgam. Totuși, studiul nefiind orb, efectele specifice și nespecifice ale tratamentului, precum efectul placebo sau alte efecte terapeutice, nu au putut fi diferențiate. 

Este o cercetare interesantă, remarcabilă în special prin urmărirea îndelungată. Din păcate însă, din cauza designului studiului, rezultatele nu spun prea multe despre cauzalitatea dintre obturațiile din amalgam și simptome. 

În plus, studiul a fost compatibil cu următoarele două explicații complet diferite:

• Amalgamul este cauza TAFB, astfel încât îndepărtarea lui a tratat definitiv problemele de sănătate.
• Amalgamul nu este cauza TAFB, dar îndepărtarea acestei substanțe toxice din organism a fost suficientă pentru dispariția TAFB.

În concluzie, deși studiul a acoperit un gol important în domeniu, rămân aspecte care necesită cercetare.