Riscul ereditar în cancerul ovarian – Noi descoperiri genetice

Cancerul ovarian, în special cancerul ovarian epitelial seros de grad înalt, se numără printre cancerele frecvente la femei și este diagnosticat, în general, în stadii avansate. Acest lucru limitează opțiunile terapeutice și accentuează importanța diagnosticului precoce. Deși se știe că factorii genetici au un rol important în apariția sa, aproape jumătate din riscul ereditar rămâne neexplicată. Cu alte cuvinte, unele modificări genetice sau mutații care contribuie la apariția acestui cancer nu au fost încă pe deplin identificate.

Dr. Deepak Subramanian și echipa sa de la Peter MacCallum Cancer Centre din Melbourne au efectuat o nouă cercetare pentru a înțelege aceste riscuri genetice necunoscute. npj Genomic Medicine a publicat, la 10 ianuarie 2025, studiul care a identificat noi gene ereditare ce ar putea fi asociate cancerului ovarian seros de grad înalt.

Noi descoperiri genetice

Cercetătorii au analizat ADN-ul unor paciente la care mutațiile BRCA1 și BRCA2 nu erau prezente și care sufereau de cancer ovarian seros de grad înalt. Studii anterioare sugeraseră că unele modificări genetice pot fi ereditare și pot provoca apariția cancerului. Cercetătorii au extins analizele genetice pentru a confirma aceste ipoteze și a identifica noi gene candidate .

Cercetătorii au confirmat că genele PALB2 și ATM au un rol în unele cazuri de cancer ovarian ereditar. De asemenea, au descoperit că o nouă genă, numită LLGL2 , ar putea crește riscul de cancer ovarian.

• PALB2 și ATM: S-a arătat că aceste gene, asociate anterior cancerului de sân, au un rol important și în riscul de cancer ovarian. La pacientele cu cancer ovarian și mutații PALB2 s-a observat inactivarea ambelor alele în tumori și s-a considerat că aceasta poate contribui la apariția cancerului. În cazul genei ATM, ambele alele erau inactivate la majoritatea pacientelor purtătoare ale mutației, dar nu în toate cazurile. Prin urmare, ATM a fost considerată un factor de risc moderat pentru cancerul ovarian.
• LLGL2: Una dintre cele mai remarcabile observații a fost că gena LLGL2 ar putea reprezenta un nou factor de risc ereditar. În toate tumorile în care această genă prezenta o mutație s-a observat inactivarea ambelor alele. LLGL2 reglează diviziunea și polaritatea celulară, iar perturbarea acestor funcții a fost considerată o posibilă cauză a cancerului.

Diagrama Venn de mai jos prezintă clasificarea modificărilor genetice asociate cancerului ovarian seros de grad înalt în diferite categorii .

Categoriile din diagramă

1. Forma normală pierdută sau inactivată (zona verde)

   • Gene precum PALB2, LLGL2, VSIG1 și LTBP1 și-au pierdut în tumori forma normală (de tip sălbatic) sau au fost inactivate .
   • Acestea sunt probabil gene supresoare tumorale , iar pierderea funcției lor poate contribui la apariția cancerului.

2. Varianta pierdută sau inactivată (zona mov)

   • Gene precum CPT1B, WRAP53, RASSF7 și ANKRD18A prezintă pierderea sau inactivarea variantelor purtătoare de mutații .
   • Mutațiile acestor gene pot fi considerate modificări care ar putea avea un rol în dezvoltarea cancerului.

3. Statut heterozigot sau nedeterminat (zona albastră)

   • Gene precum ATM, FANCM, MAP6D1, STARD6 și IFIT2 au statut heterozigot sau nedeterminat .
   • Efectul acestor gene asupra cancerului nu a fost stabilit clar, dar se consideră că ar putea avea un rol în unele situații.

Zonele de intersecție (gene prezente în mai multe categorii)

• Forma normală pierdută sau inactivată și varianta pierdută sau inactivată (intersecția verde-mov)

  • Gene precum LOXL2, GPALPP1, CDKL3 și FAM216A prezintă atât pierderea formei normale, cât și pierderea variantei mutante.

• Forma normală pierdută sau inactivată și statut heterozigot sau nedeterminat (intersecția verde-albastru)

  • Gene precum ATM, FANCM, MAP6D1 și SCYL3 pot prezenta atât pierderea formei normale, cât și un statut heterozigot sau incert.

• Varianta pierdută sau inactivată și statut heterozigot sau nedeterminat (intersecția mov-albastru)

  • Gene precum ERCC3, SORD, SSX3 și IMPDH2 pot prezenta atât pierderea variantei, cât și un statut heterozigot sau incert.

• Intersecția triplă (zona centrală)

  • Gene precum BLM, SLC12A4, ZBTB45, ZCCHC4 și RAD1 se încadrează parțial în toate categoriile și pot contribui la apariția cancerului prin mecanisme diferite.

Concluzie și perspective

Acest studiu a adus un progres important în genetica cancerului ovarian. Cercetătorii afirmă că genele PALB2, ATM și LLGL2 ar putea fi asociate cancerului ovarian seros de grad înalt și ar putea fi esențiale pentru diagnosticul precoce, evaluarea riscului și viitoarele tratamente țintite.

Noile informații vor contribui la înțelegerea bazei genetice a cancerului ovarian și vor îmbunătăți testele diagnostice și clasificarea riscului oncologic.

Identificarea acestor gene nu va îmbunătăți doar diagnosticul pentru paciente, ci va contribui și la dezvoltarea strategiilor de tratament țintit. În special identificarea LLGL2 ca nou factor de risc oncologic necesită cercetări suplimentare. O mai bună înțelegere a funcțiilor acestei gene ar putea aduce, în viitor, contribuții importante medicinei personalizate.