Riscul unui al doilea cancer după primul – Efectul excesului ponderal și al obezității

Perioada de supraviețuire după tratamentul cancerului este foarte importantă pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și pentru prevenirea recidivelor sau a unor cancere primare secundare . Totuși, greutatea corporală poate reprezenta un factor de risc important în acest proces. La 17 septembrie 2024, JAMA Network Open a publicat un studiu realizat de Bodelon și echipa sa, care a arătat că pacienții cu cancer supraponderali sau obezi prezintă un risc mai mare, în special de cancere primare secundare asociate obezității. Rezultatele subliniază necesitatea monitorizării și gestionării greutății corporale după tratamentul cancerului.

Detaliile studiului

Studiul a analizat date din cohorta Cancer Prevention Study II Nutrition, care acoperă 21 de state din Statele Unite. Cercetarea a inclus pacienți diagnosticați pentru prima dată cu un cancer nemetastatic între 1992 și 2015. A fost înregistrat indicele de masă corporală (IMC) la momentul primului diagnostic de cancer. Diagnosticele au fost confirmate prin compararea chestionarelor administrate la fiecare doi ani cu fișele medicale ale pacienților și cu registrele oncologice ale statelor.

Constatări principale

Studiul a inclus în total 26894 de pacienți diagnosticați cu un cancer primar nemetastatic. Vârsta medie la primul diagnostic de cancer a fost de 72,2 ± 6,5 ani. La diagnostic, 11497 de participanți (42,8%) erau supraponderali, iar 4684 (17,2%) erau obezi.

IMC (indicele de masă corporală) se calculează împărțind greutatea (în kg) la pătratul înălțimii (în metri): IMC = greutate (kg) / [înălțime (m)]². Valoarea este utilizată pentru a evalua dacă o persoană este subponderală, normoponderală, supraponderală sau obeză.

În studiu, persoanele supraponderale au fost definite ca având un IMC între 25 și 29,9 kg/m². Persoanele cu un IMC de 30 kg/m² sau mai mare au fost clasificate ca obeze.

Durata mediană a urmăririi a fost de 7,9 ani (interval intercuartil = 3,4–13,6 ani). În această perioadă, 3749 de pacienți (13,9%) au fost diagnosticați cu un al doilea cancer primar, iar la 1243 dintre aceștia (33,2%) au fost identificate cancere primare secundare asociate obezității.

IMC și riscul unui al doilea cancer primar

Comparativ cu pacienții cu IMC normal (18,5-24,9 kg/m²), la cei supraponderali (25-29,9 kg/m²), riscul de a dezvolta un al doilea cancer primar a crescut cu 15% (raportul de hazard ajustat [HR] = 1,15, interval de încredere [CI] de 95% = 1,07–1,25).

La persoanele obeze (≥ 30 kg/m²), riscul a fost și mai pronunțat: o creștere de 34% (HR = 1,34, 95% CI = 1,21–1,48).

În special pentru cancerele secundare asociate obezității , riscul a crescut cu 40% la persoanele supraponderale (HR = 1,40, 95% CI = 1,22–1,61), iar la cele obeze creșterea a ajuns la 78% (HR = 1,78, 95% CI = 1,51–2,11).

Concluziile și recomandările studiului

Cercetătorii au rezumat rezultatele astfel: "În acest studiu de cohortă s-a constatat că supraviețuitorii vârstnici ai cancerului, supraponderali sau obezi la primul diagnostic, aveau un risc mai mare de a dezvolta un al doilea cancer, în special unul asociat obezității. Având în vedere prevalența ridicată a excesului ponderal și a obezității în rândul supraviețuitorilor cancerului, este important să se aplice ghiduri de îngrijire după cancer care încurajează gestionarea greutății și să se crească gradul de conștientizare a riscului de cancer secundar în rândul medicilor și al supraviețuitorilor."

Concluzie și pași viitori

Studiul evidențiază clar efectul excesului de greutate corporală după tratamentul cancerului asupra dezvoltării unui al doilea cancer primar. Gestionarea greutății în rândul supraviețuitorilor cancerului nu numai că îmbunătățește calitatea vieții, ci are și potențialul de a reduce riscul unui al doilea cancer. Includerea strategiilor de gestionare a greutății în îngrijirea după cancer este foarte importantă pentru îmbunătățirea rezultatelor de sănătate pe termen lung. De aceea, atât pacienții, cât și profesioniștii din sănătate trebuie informați, iar planurile de tratament trebuie adaptate corespunzător.