Să înfrunți cancerul de două ori

„Helen, îmi pare rău să îți spun că ai cancer ovarian în stadiul 4.” Nu voi uita niciodată aceste cuvinte...
Nimic nu te poate pregăti pentru ziua în care ți se spune că ai cancer
Viața îmi trecea literalmente prin fața ochilor, nu îmi venea să cred. Cum puteam avea cancer pentru a doua oară?
Aveam doar 48 de ani când am primit al doilea diagnostic de cancer, la numai doi ani după nașterea fiicei mele Julianne... După ce, la 32 de ani, trecusem printr-o mastectomia radicală pentru cancer de sân, îmi continuasem viața. Primisem diagnosticul de cancer mamar în 1972, iar opțiunile terapeutice erau limitate pe atunci. Chirurgul considera că mastectomia radicală a sânului drept îmi oferea cel mai bun rezultat. Medicul avea dreptate, dar eram devastată. Eram mama a trei copii și trebuia să mă concentrez asupra propriei sănătăți, în loc să am grijă de ei.
Al doilea diagnostic de cancer
Al doilea episod avea să apară aproape două decenii mai târziu, într-o perioadă în care eram balonată și obosită. La început nu acordasem mare importanță simptomelor și credeam că vor trece până a doua zi. Însă balonarea a continuat, mai ales după mese, și am început să simt presiune în partea de jos a abdomenului. Atunci am înțeles că trebuia să merg la medicul de familie.
La consultație au fost efectuate diferite teste, dar nu investigații avansate, precum ecografia sau RMN. Medicul considera că era un caz de gastrită și că trebuia să mă odihnesc și să mă relaxez. După 2 ani, am simțit o presiune îngrozitoare în abdomen, care părea gata să explodeze. Am revenit la medic și am cerut alte investigații. De această dată au considerat potrivită efectuarea unei tomografii computerizate (CT).
Rezultatul tomografiei arăta că ceva nu era în regulă. Aveam nevoie de o operație pentru stabilirea diagnosticului și identificarea cauzei durerii. Au găsit cancer ovarian (al ovarelor) într-o aglomerare dezorganizată în regiunea anatomică inferioară.
Operația a durat ore întregi, iar chirurgul considera că rezolvase 90% din cancer. În opinia lui, aveam nevoie și de chimioterapie.
În anii 1980, tratamentul cancerului era foarte obositor, iar rezultatele mult mai sumbre decât în prezent. Învinsesem cancerul o dată, însă șansele de a supraviețui a doua oară nu păreau prea bune.
Drept cel mai bun tratament fusese recomandată combinația de cisplatin, antramisin și sitoksan. Chimioterapia dura 7 ore pe zi, dar reacțiile adverse durau mult mai mult.
Numărul leucocitelor scăzuse foarte mult, așa că nu am putut termina ultima ședință de chimioterapie. Oncologul considera că aceasta ar fi putut face mai mult rău decât bine. Bineînțeles, chirurgul nu mi-a spus cât timp mai aveam de trăit. Oricum, nici nu era nevoie să îmi spună că îmi mai rămâneau 6 luni.
Cred că Dumnezeu avea un alt plan...
Perioada de recuperare
Stăteam la masa din sufragerie, fără poftă de mâncare, slăbită și lipsită de puteri. Simțeam amorțeală atât la mâini, cât și la picioare. Eram atât de obosită încât credeam că nu mai puteam continua.
Lucrul care mi-a redat forțele au fost următoarele cuvinte, rostite cu voce tare de fiica mea: „Nu poți renunța, ai trăit deja mai mult decât a spus medicul.”
Eram șocată; înainte mă gândisem să mă sting, dar acum era foarte greu să recunosc asta. Ca un boxer la finalul luptei, aveam să adun toată energia pe care o aveam, nu pentru un singur meci, ci pentru a câștiga războiul; îmi făgăduisem acest lucru. Reușisem o dată și puteam reuși din nou.
Cea mai grea perioadă a recuperării a fost primul an. Învățasem să am grijă de mine și am început să mă concentrez asupra alimentației și asupra celor dragi. Am dormit mult și am avut parte de multă odihnă.
Privind în urmă, îmi dau seama că recuperarea a început „când am încetat să mai cred că am cancer”. Zilele au continuat astfel, lunile au adus ani. Au trecut exact 31 de ani de la lupta mea cu cancerul...
Pot spune sincer că am simțit multă iubire când oncologul mi-a spus că situația mea nu era imposibilă, dar era excepțională (cu o probabilitate de 1%). Și vreau să le spun tuturor celor la care pot ajunge, tuturor celor care au trăit sau trăiesc o poveste asemănătoare, că pot reuși. Știu că poate părea fără sfârșit, dar, dacă nu renunțați, puteți câștiga, chiar dacă șansele sunt mici...
Schema combinată de chimioterapie administrată lui Helen pentru cancerul ovarian declanșase, probabil și prin activarea sistemului imunitar, o situație rară în cancerele solide (de organ) în stadiul 4, anume un răspuns complet.
Subiect conex:
- Cele mai recente progrese în tratamentul cancerului ovarian (al ovarelor)
Surse
medicalnewstoday.com - Written by Helen Ziatyk on January 3, 2020
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.