Cisplatina, medicamentul oncologic revoluționar, și povestea sa surprinzătoare

Uneori, privirea unei situații din unghiuri diferite poate produce rezultate miraculoase. Poate unul dintre cele mai bune exemple este descoperirea cisplatinei, medicament care a permis tratamente revoluționare în multe cancere. Să asistăm împreună la descoperirea ei.

De la științele fundamentale la clinică = De la biofizică la știința cancerului

Povestea cisplatinei începe cu chimistul italian Michele Peyrone. În 1844 a reușit să o sintetizeze în laborator, iar mult timp a fost numită „soluția Peyrone”. Atunci se considera că nu avea activitate biologică. În 1965, biofizicianul Barnett Rosenberg a descoperit utilizarea sa în tratamentul cancerului.

Întâmplarea favorizează mințile pregătite…

Barnett Rosenberg cerceta atunci efectul câmpului electric asupra creșterii bacteriene. A observat că bacteriile expuse nu se multiplicau, ba chiar dimensiunea lor scădea de 300 de ori. Când oprea curentul, își reluau multiplicarea normală. A crezut că electricitatea controla proliferarea celulară. Împreună cu echipa a încercat timp de 2 ani să înțeleagă relația. Analizele au arătat că electricitatea nu avea niciun efect asupra multiplicării celulelor. Ceea ce oprea multiplicarea nu era câmpul electric, ci un compus de platină eliberat de electrozi. A încercat imediat să identifice compusul. După cercetări îndelungate, l-a numit cisplatin .

Dr. Rosenberg a considerat că un compus care inhibă proliferarea celulară ar putea funcționa și în tumori. A creat modele de cancer în celule de șoarece și a examinat efectul anticancer al cisplatinei. Rezultatele dădeau primele semnale ale unei mari descoperiri. Cisplatina atacase eficient tumorile șoarecilor și le micșorase. După 6 luni, șoarecii rămâneau sănătoși, iar tumorile nu recidivaseră. Deși foarte toxică, ei toleraseră doze mici. Dr. Rosenberg a publicat rezultatele în 1969 în prestigioasa revistă Nature. Cercetătorii oncologi le-au privit atunci cu scepticism, deoarece metalele grele precum platina erau considerate „foarte toxice”. Totuși, Institutul Național American al Cancerului a fost impresionat și a continuat să susțină cercetarea. Efectul anticancer al cisplatinei a fost demonstrat cu succes și în alte tumori.

Rezultatele impresionante au determinat Institutul Național American al Cancerului să susțină studiile clinice. Primele au început în 1972 la pacienți cu cancer testicular avansat (metastatic). În 1978, FDA a aprobat-o pentru cancerul testicular. De atunci, utilizarea sa de rutină în acest cancer salvează anual aproape 1000 de pacienți în SUA. Dacă ne gândim că în 2017 sunt așteptate 9000 de cazuri noi în SUA, putem înțelege valoarea cifrei. Decesele provocate de cisplatină în cancerul testicular sunt aproape inexistente. Împreună cu rezultatele miraculoase, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat cisplatina pentru cancerele avansate testicular, ovarian și vezical.

De ce este cisplatina atât de importantă pentru tratamentul cancerului?

• Descoperirea a permis dezvoltarea altor medicamente oncologice pe bază de platină și a unor medicamente asemănătoare. Cele noi au fost concepute pentru toxicitate mai redusă și depășirea rezistenței la medicamente în cancer.
• Cisplatina a revoluționat mai ales cancerul testicular. Este folosită în continuare și în cancere pulmonare, vezicale, uterine și ovariene.
• Potrivit ultimelor date ale Institutului American al Cancerului, 10-20 la sută dintre toți pacienții oncologici primesc cisplatină la un moment dat al tratamentului.
• Multe centre de cercetare oncologică din lume colaborează cu discipline precum genetica și nanotehnologia pentru a face cisplatina mai sensibilă la celulele canceroase.

Cisplatina este unul dintre cele mai bune exemple ale interacțiunii remarcabile dintre științele fundamentale și oncologie. Știința are multe povești ale descoperirilor „întâmplătoare”. Trebuie subliniat că întâmplările favorizează mințile pregătite, deschise cercetării și gândirii, precum Rosenberg.

Sperăm să ne revedem la o altă poveste științifică a săptămânii…