Ce sunt leucopenia, neutropenia și febra neutropenică? Simptome și cauze

Ce este leucopenia?

• Leucopeniaînseamnă un număr de globule albe (leucocite) sub normal și crește riscul de infecție. În hemogramă, leucocitele sunt raportate ca WBC (white blood cells – globule albe).
• O parte dintre celulele din sânge sunt globule albe; sunt produse în măduva osoasă, combat infecțiile și reprezintă o componentă vitală a sistemului imunitar.
• Leucopenia se depistează prin hemoleucograma completă (hemograma) .
• La adulți, intervalul de referință tipic pentru WBC este 3,5–11,0 ×10³/µL. <3,5 ×10³/µL este considerată leucopenie; severitatea crește pe măsură ce valoarea scade.

În acest articol vom rezuma efectele leucopeniei asupra organismului, cauzele, simptomele și opțiunile de tratament existente. Vom defini și neutropenia, un subtip al leucopeniei.

Există cinci tipuri principale de globule albe; fiecare protejează împotriva unor infecții diferite:

• Neutrofile: Aproximativ 55–70% din totalul leucocitelor; prima linie de apărare împotriva bacteriilor și ciupercilor.
• Limfocite: Al doilea grup ca frecvență; protecție împotriva virusurilor și imunitate specifică.
• Bazofile: Grupul cel mai rar; eliberează mediatori în răspunsurile alergice și inflamatorii.
• Monocite: Celulele cele mai mari; rol în fagocitoză și repararea țesuturilor.
• Eozinofile: Apărare împotriva paraziților și rol în bolile alergice.

Subtipurile leucopenieisunt denumite după linia celulară afectată: neutropenie, limfopenie, monocitopenie, eozinopenie și bazopenie.

Ce este neutropenia?

Neutropeniaeste un tip special de leucopenie și înseamnă scăderea neutrofilelor , cel mai frecvent subgrup de globule albe. În hemogramă sunt raportate, de obicei, ca NEU (neutrophil – neutrofil).

În timp ce leucopenia se referă în general la scăderea tuturor globulelor albe, neutropenia privește doar neutrofilele. De aceea, neutropenia este mult mai relevantă pentru riscul de infecție.

Numărul absolut de neutrofile (ANC – Absolute Neutrophil Count)este cel mai important indicator folosit pentru evaluarea riscului de infecție. Medicii calculează această valoare din analizele de sânge și o urmăresc atent, mai ales la pacienții care primesc chimioterapie.

Neutropenia poate fi un semn al unor boli ale măduvei osoase, precum leucemia, sau poate apărea temporar din cauza unor tratamente precum chimioterapia. De aceea, monitorizarea regulată a hemogramei și intervenția precoce sunt foarte importante.

Care sunt simptomele leucopeniei și neutropeniei?

Leucopenia sau neutropenia nu provoacă, de obicei, simptome evidente. Însă, deoarece sistemul imunitar este slăbit, predispoziția la infecții crește. Simptomele observate în această situație se datorează, în general, infecțiilor apărute.

Numărul scăzut de globule albe nu are un simptom specific. De aceea, la pacienții care primesc tratament oncologic, chiar fără simptome, analizele regulate de sânge trebuie să asigure depistarea precoce a leucopeniei .

Important: Dacă numărul scăzut de globule albe este însoțit de febră , această situație este numită neutropenie febrilă și necesită evaluare medicală de urgență.

Care sunt cauzele leucopeniei?

Leucopenia apare când producția globulelor albe scade sau celulele existente sunt distruse mai repede decât normal. Această situație este adesea cauzată de disfuncții ale măduvei osoase , infecții sau efecte ale medicamentelor.

Situații care pot provoca leucopenie

• Infecții virale: Răceala, gripa sau alte boli virale pot provoca suprimarea temporară a măduvei osoase.
• Boli ale celulelor sanguine și ale măduvei osoase: Situații precum anemia aplastică, sindromul mielodisplazic (MDS) sau splina hiperactivă (hipersplenism) pot reduce producția.
• Cancere: În special leucemiile și limfoamele pot afecta direct celulele măduvei osoase.
• Boli infecțioase: HIV/SIDA, tuberculoza și unele infecții bacteriene cronice pot provoca leucopenie.
• Boli autoimune: În boli precum lupusul sau artrita reumatoidă, în care sistemul imunitar își atacă propriile celule, leucocitele sunt distruse.
• Tulburări congenitale: Boli genetice precum sindromul Kostmann și mielocatexisul afectează producția măduvei osoase.
• Malnutriție (alimentație insuficientă): Deficitul de vitamina B12, folat, cupru sau zinc poate reduce producția globulelor albe.
• Sarcoidoză: Această boală, în care apar mici focare inflamatorii în organism, poate afecta măduva osoasă și perturba producția celulară.

Tratamente și medicamente care pot provoca leucopenie și neutropenie

Unele tratamente și medicamente pot reduce și ele numărul globulelor albe. Printre cauzele cele mai frecvente sunt chimioterapia și radioterapia folosite în tratamentul cancerului.

Leucopenia indusă de medicamente apare, de obicei, la următoarele grupe:

• Interferoni utilizați pentru tratamentul sclerozei multiple
• Medicamente antiepileptice: lamotrigină, valproat de sodiu
• Antidepresive și medicamente pentru renunțarea la fumat: bupropion
• Antipsihotice: clozapină
• Antibiotice: minociclină
• Imunosupresoare: sirolimus, micofenolat mofetil, tacrolimus, ciclosporină
• Steroizi și unii derivați de penicilină

Aceste medicamente pot suprima producția în măduva osoasă sau pot scurta durata de viață a globulelor albe. De aceea, la pacienții care iau medicamente pe termen lung, monitorizarea regulată a hemogramei este importantă.

Gradele leucopeniei și neutropeniei

Numărul globulelor albe este unul dintre cei mai importanți indicatori ai rezistenței sistemului imunitar la infecții. Scăderea temporară a acestor celule este numită pseudoleucopenie (leucopenie falsă) și este, de obicei, de scurtă durată. Însă, dacă scăderea persistă, se dezvoltă leucopenia reală.

Dintre leucocite, în special neutrofileleformează prima linie de apărare împotriva bacteriilor și ciupercilor. De aceea, neutropenia este o situație critică ce necesită monitorizare atentă , mai ales la pacienții care primesc tratament oncologic.

Dacă numărul scăzut de globule albe este însoțit de febră , situația este numită neutropenie febrilă . Neutropenia febrilă este, mai ales la pacienții care primesc chimioterapie, un tablou clinic care necesită intervenție de urgență . Deoarece, atunci când organismul rămâne fără apărare, chiar și bacteriile obișnuite pot provoca infecții grave.

Cum se tratează leucopenia și neutropenia?

Obiectivul principal în tratamentul leucopeniei sau neutropeniei este susținerea producerii din nou a globulelor albe și reducerea riscului de infecție. Tratamentul variază după cauza de bază.

• Leucopenie indusă de medicamente: Dacă un medicament provoacă scăderea globulelor albe, poate fi necesară oprirea lui sau înlocuirea cu o alternativă, sub supravegherea medicului. Pacientul nu trebuie să oprească singur medicamentele.
• Neutropenie legată de chimioterapie: Dacă globulele albe au scăzut din cauza tratamentului, acesta poate fi, de obicei, întrerupt pentru scurt timp sau doza poate fi ajustată, pentru a permite organismului să se refacă.
• Tratament G-CSF: Injecțiile cu factorul de creștere a celulelor sanguine, cunoscut ca G-CSF (Granulocyte Colony Stimulating Factor) — filgrastim, lenograstim, pegfilgrastim — accelerează producția de neutrofile în măduva osoasă. Pot fi administrate preventiv, mai ales după chimioterapie.

Îngrijirea pacientului neutropenic

Întrucât sistemul imunitar al pacienților neutropenici este slăbit, trebuie luate măsuri speciale pentru protecția împotriva infecțiilor.

• Alimentație: Se recomandă o alimentație sănătoasă și echilibrată. Abordarea, răspândită în trecut, de „evitare a legumelor și fructelor crude” nu mai este recomandată, deoarece nu reduce semnificativ riscul de infecție. Importante sunt siguranța alimentară și igiena bună.
• Igienă: Spălarea mâinilor, igiena personală și îngrijirea dinților trebuie efectuate regulat.
• Evitarea rănirii: Păstrarea integrității pielii împiedică pătrunderea infecțiilor.
• Odihnă: Somnul și odihna suficiente susțin sistemul imunitar.
• Monitorizare regulată: Hemogramele trebuie verificate la intervale regulate.

Rezumat

În oncologia modernă, leucopenia și neutropenia sunt atât o parte a procesului de tratament, cât și un parametru de siguranță care trebuie urmărit. Când sunt depistate precoce și gestionate corect, complicațiile infecțioase pot fi prevenite în mare măsură.