Ce sunt cancerele mucinoase (coloidale)? Caracteristicile tumorilor mucinoase din regiunile mamare, de colon și ovariane.

Tumori care secretă o substanță gelatinoasă: ce înseamnă cancerele mucinoase în funcție de organ

Termenul „mucinos”, întâlnit frecvent în rapoartele de patologie, sau vechea sa denumire, „coloid”, arată că tumora produce o secreție gelatinoasă (mucină). Însă semnificația lui diferă mult de la un organ la altul: în sân, carcinomul mucinos este de obicei un subtip cu evoluție favorabilă, în colon și rect este o constatare care poate influența răspunsul la tratament, iar în ovar impune mai întâi să se verifice dacă nu este vorba de o răspândire dintr-un alt organ. În acest articol prezentăm tumorile mucinoase din sân, colon-rect și ovar, tabloul de „abdomen gelatinos” cu origine în apendice și cancerele mucinoase din alte organe, pe baza surselor actuale și a unor serii mari de pacienți (de exemplu, o sinteză despre adenocarcinomul colorectal mucinos). În articole separate am explicat deja noțiunile de bază întâlnite frecvent în raportul de patologie, valoarea Ki-67 și un alt tip special de cancer de sân, carcinomul micropapilar invaziv.

De ce este important acest subiect?

Mucina este o substanță alunecoasă, cu consistență de gel, secretată de multe glande din organism; ea protejează tubul digestiv și căile respiratorii. Unele cancere produc această secreție în cantitate excesivă, iar la microscop celulele tumorale apar plutind în „lacuri” de mucină. Medicii anatomopatologi numesc aceste tumori „carcinom mucinos”; în sursele mai vechi și în unele rapoarte se folosește și termenul „carcinom coloid”.

Deși poartă același nume, structura mucinoasă are o semnificație diferită în fiecare organ. De aceea, termenul „mucinos” poate fi derutant pentru pacienți: același cuvânt poate fi liniștitor în sân, dar în cancerul de colon poate însemna nevoia unui plan de tratament mai atent. În plus, mucina poate face ca tumora să arate diferit la investigațiile imagistice și influențează interpretarea unor teste (ce este PET-CT).

Ce este cancerul mucinos (coloid)?

Cancerul mucinos (coloid) este un tip de cancer în care celulele tumorale produc o cantitate mare de secreție gelatinoasă (mucină) și plutesc în „lacuri” de mucină. Poate apărea în sân, colon-rect, ovar, apendice, pancreas, stomac și plămân. Semnificația lui diferă în funcție de organ: în sân are de obicei o evoluție favorabilă; în colon-rect poate influența răspunsul la tratament; în ovar trebuie exclusă răspândirea din aparatul digestiv.

Tumorile mucinoase în funcție de organ: o privire de ansamblu

Proporțiile provin din serii diferite; variază în funcție de regiune și de criteriile de diagnostic.

Carcinomul mucinos al sânului

Cancerul de sân mucinos este unul dintre „tipurile speciale” de cancer de sân. În tipul pur, peste 90% din partea invazivă a tumorii este mucinoasă; tumorile care conțin o proporție mai mică de zone mucinoase sunt numite de tip „mixt” și se comportă mai asemănător cu cancerul de sân clasic (stadiile și tratamentul cancerului de sân).

• La cine apare: De obicei la vârste înaintate; în datele registrului american de cancer, vârsta mediană la diagnostic este de 71 de ani.
• Caracteristici biologice: De cele mai multe ori pozitiv pentru receptorii hormonali și HER2 negativ; tumori cu creștere lentă.
• Răspândire: La diagnostic, 86% dintre paciente au boala limitată doar la sân; afectarea ganglionilor limfatici regionali este de 12%, iar răspândirea la distanță, de 2%.
• Imagistică: Deoarece poate apărea moale și cu margini regulate, la mamografie și ecografie poate fi confundat cu o formațiune benignă; de aceea, biopsia este importantă în cazul formațiunilor suspecte.

Tratamentul se planifică, la fel ca în cancerul de sân clasic, în funcție de dimensiunea tumorii, starea ganglionilor limfatici, receptorii hormonali și statusul HER2. Tratamentul hormonal este tratamentul de bază; deoarece în tumorile mucinoase pure afectarea ganglionilor limfatici este rară, chimioterapia este necesară mai rar. Dacă ganglionii limfatici sunt afectați sau tumora este de tip mixt, tratamentul se stabilește ca în cancerul de sân clasic (tratamentul cancerului de sân hormonopozitiv, pacientele care nu au nevoie de chimioterapie).

Adenocarcinomul mucinos al colonului și rectului

În colon și rect, dacă cel puțin 50% din tumoră este formată din mucină extracelulară, se vorbește de „adenocarcinom mucinos”, iar dacă proporția este între 10% și 50%, de „adenocarcinom cu trăsături mucinoase”. Frecvența variază în funcție de regiune: în jur de 3% în Japonia și 10–15% în SUA și Europa (cancerul de colon și rect).

• Localizare: Mai frecvent în colonul drept, mai rar în rect.
• Caracteristici moleculare: Legătură puternică cu instabilitatea microsateliților (MSI ridicat), mutația BRAF și CIMP (inactivarea unor gene). Deoarece în tumorile cu MSI ridicat imunoterapia este o opțiune importantă, aceste teste sunt deosebit de importante în tumorile mucinoase (imunoterapia în cancerul de colon dMMR, encorafenib în mutația BRAF).
• Răspândire: Răspândirea pe membrana care căptușește abdomenul (peritoneu) este mai frecventă.
• Evoluție: În cancerul de colon în stadiu incipient, rezultatele sunt similare cu cele ale adenocarcinomului clasic în majoritatea studiilor; în boala avansată și în rect, evoluția este mai puțin favorabilă.

Tumorile mucinoase ale ovarului

Tumorile mucinoase ale ovarului pot fi benigne (chistadenom), la limită (borderline) sau maligne (carcinom). Când este vorba de un carcinom mucinos ovarian, prima întrebare este: tumora pornește cu adevărat din ovar sau s-a răspândit la ovar dintr-un organ digestiv, precum apendicele, colonul, stomacul sau pancreasul? Într-un studiu publicat în 2010, s-a constatat că aproximativ 61% dintre tumorile considerate carcinom mucinos ovarian în stadiu avansat erau, de fapt, răspândiri din alte organe (cancerul ovarian).

• Frecvență și vârstă: Carcinomul mucinos cu adevărat ovarian reprezintă 3–5% dintre cancerele ovariene epiteliale; este cel mai frecvent tip de cancer ovarian la femeile sub 40 de ani.
• Stadiu: 70–80% dintre paciente sunt diagnosticate în stadiul I–II; în stadiu incipient, supraviețuirea globală la 5 ani depășește 90%.
• Modelul de creștere: Tipul „expansiv” (care împinge țesuturile) are o evoluție mai bună decât tipul „infiltrativ” (care pătrunde în țesuturi): ratele de recidivă sunt de 6,9% față de 24,5%.
• Caracteristici moleculare: Mutația KRAS apare în aproximativ 66%, iar amplificarea HER2 în aproximativ 27% din cazuri; spre deosebire de cancerul ovarian seros, legătura cu BRCA și beneficiul inhibitorilor PARP nu sunt evidente.
• Tratament: Chirurgia este tratamentul de bază. În tipul expansiv și în stadiul IA, chirurgia care păstrează fertilitatea este o opțiune; îndepărtarea ganglionilor limfatici se face în funcție de risc. În stadiu avansat, răspunsul la chimioterapia standard pe bază de platină este mai slab; unele centre preferă schemele folosite în cancerele aparatului digestiv. În tumorile HER2 pozitive, trastuzumabul este în curs de cercetare (tratamentul cancerului ovarian, cui îi sunt utili inhibitorii PARP).

Apendicele și „abdomenul gelatinos” (pseudomixomul peritoneal)

Tumorile mucinoase ale apendicelui pot duce, atunci când apendicele se perforează, la răspândirea mucinei și a celulelor tumorale în abdomen. Acest tablou, în care în abdomen se acumulează în timp un material gelatinos, se numește pseudomixom peritoneal („abdomen gelatinos”). Pacienții se pot prezenta cu balonare, modificări ale greutății sau acuze asemănătoare unei hernii; la femei, boala poate fi observată mai întâi ca o formațiune ovariană. De aceea, la pacientele la care se descoperă o tumoră mucinoasă a ovarului se recomandă și evaluarea apendicelui.

Pseudomixomul peritoneal se clasifică în grad scăzut și grad înalt. Abordarea standard o reprezintă chirurgia citoreductivă (îndepărtarea întregii tumori vizibile), efectuată în centre cu experiență, împreună cu chimioterapia încălzită administrată în abdomen (HIPEC); în boala de grad scăzut, cu acest tratament se pot obține supraviețuiri de lungă durată (cancerul de apendice și riscul de recidivă).

Cancerele mucinoase din alte organe

• Pancreas: Carcinomul coloid al pancreasului se dezvoltă de obicei dintr-o leziune chistică mucinoasă (IPMN) și are o evoluție mai bună decât cancerul pancreatic clasic (cancerul pancreatic).
• Stomac: Pot apărea tipuri mucinoase și cu celule în inel cu pecete; tipul cu celule în inel cu pecete are o evoluție mai agresivă (cancerul gastric).
• Plămân: Adenocarcinomul mucinos invaziv poate afecta extins plămânul, putând imita o pneumonie; mutațiile KRAS sunt frecvente (cancerul pulmonar).
• Altele: Rareori, cancere mucinoase pot apărea și în prostată, vezica urinară și glandele salivare.

Imagistica și markerii tumorali

• RMN: Mucina apare evident luminoasă pe imaginile RMN ponderate T2; această caracteristică ajută la diagnostic, mai ales în rect.
• PET-CT: Deoarece tumorile mucinoase au puține celule și multă mucină, captarea la PET poate fi scăzută; astfel, tumora poate părea mai mică decât este sau poate să nu se vadă deloc (rezultate înșelătoare la PET-CT).
• Markeri tumorali: CEA și CA 19-9 pot crește în tumorile mucinoase ale colonului și apendicelui, iar CA 125 în tumorile ovariene; totuși, singuri nu permit stabilirea diagnosticului (testul CEA, testul CA 125).

Întrebări pe care i le puteți adresa medicului

• Tumora mea este mucinoasă pură sau conține o componentă mucinoasă? Ce proporție are?
• Există celule în inel cu pecete? Dacă da, în ce proporție?
• În cancerul de colon-rect: S-au făcut testele MSI/MMR, RAS și BRAF?
• În tumora ovariană: A fost exclusă răspândirea din aparatul digestiv? S-au făcut endoscopia și evaluarea apendicelui? S-a testat HER2?
• Ce metodă imagistică se va folosi în monitorizare? Au fost luate în considerare limitele PET-CT-ului?

Pentru screeningul și diagnosticul precoce al cancerului de colon, puteți consulta ghidul nostru de diagnostic precoce.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă cancer mucinos (coloid)?

Este un tip de cancer în care celulele tumorale produc o secreție gelatinoasă (mucină) și plutesc în „lacuri” de mucină. „Cancer coloid” este o denumire veche. Poate apărea în sân, colon-rect, ovar, apendice, pancreas, stomac și plămân; semnificația lui diferă în funcție de organ.

Este cancerul de sân mucinos benign?

Nu, este un cancer malign; totuși, cancerul de sân mucinos pur crește de obicei lent, este de cele mai multe ori pozitiv pentru receptorii hormonali și se răspândește rar în ganglionii limfatici. Într-o serie americană mare, supraviețuirea specifică cancerului de sân la 10 ani a fost de 89%, față de 72% în cancerul de sân clasic.

Este tipul mucinos mai nefavorabil în cancerul de colon?

În stadiu incipient, rezultatele sunt similare cu cele ale tipului clasic în majoritatea studiilor. Totuși, tumorile mucinoase se răspândesc mai des pe peritoneu și pot răspunde mai slab la chimioterapie în stadiu avansat și la chimioradioterapie în rect. Deoarece probabilitatea de a avea MSI ridicat și mutație BRAF este mai mare, aceste teste sunt importante pentru alegerea tratamentului.

Ce se face dacă se descoperă o tumoră mucinoasă în ovar?

Mai întâi se verifică dacă tumora pornește cu adevărat din ovar sau s-a răspândit din apendice, colon, stomac sau pancreas. Cele mai multe carcinoame mucinoase cu adevărat ovariene sunt descoperite în stadiu incipient și au rezultate bune după operație; în stadiu avansat, tratamentul este mai dificil.

Glosar

Mucină

Substanță alunecoasă, cu consistență de gel, secretată de glande.

Carcinom mucinos

Tumoră malignă care produce multă mucină în afara celulelor; denumită anterior carcinom coloid.

Carcinom cu celule în inel cu pecete

Tip de tumoră, de obicei mai agresiv, în care mucina se acumulează în interiorul celulei și împinge nucleul spre margine.

Pseudomixom peritoneal

Tabloul de „abdomen gelatinos” produs de răspândirea în abdomen a unei tumori mucinoase cu origine în apendice.

HIPEC

Administrarea de chimioterapie încălzită în abdomen, în timpul operației.

MSI ridicat

Acumularea unui număr mare de mutații în tumoră din cauza unui defect al sistemului de reparare a ADN-ului; este asociat cu răspunsul la imunoterapie.

Tumoră borderline (la limită)

Tumoră ovariană cu un comportament intermediar între benign și malign.

Model expansiv / infiltrativ

Creșterea carcinomului mucinos ovarian fie prin împingerea țesuturilor din jur, fie prin pătrunderea în ele; influențează prognosticul.