Separarea gemenilor conjuncți, 1689

Istoria gemenilor conjuncți și intervențiile chirurgicale pentru separarea lor implică probleme medicale și etice derutante, care pun la încercare concepțiile noastre cotidiene despre persoană. Filosoafa Christine Overall scrie: „Mai mult, noi, oamenii, nu doar locuim în corpurile noastre, precum un pilot pe o navă, o fantomă într-o mașină sau un spirit divin într-o aripă pământească. Noi suntem corpurile noastre.” Specialiștii în etică continuă să reflecteze asupra scenariilor în care se realizează separarea riscantă a gemenilor născuți uniți.

Gemenii conjuncți, numiți și gemeni siamezi, sunt gemeni monozigoți ale căror corpuri sunt unite în timpul dezvoltării în uter. Mecanismele formării lor continuă să fie cercetate, prin teoria fuziunii și ipoteza că ovulul fecundat suferă doar o diviziune parțială. Conform teoriei fuziunii, ovulul fecundat se separă pentru a forma doi embrioni care ulterior fuzionează.

Gemenii conjuncți pot fi uniți în diferite regiuni ale corpului, de exemplu de-a lungul toracelui, împărțind o singură inimă, un ficat sau o parte a sistemului digestiv. Într-un alt exemplu, pot avea un cap cu o singură față, dar patru urechi și două corpuri. Probabil cei mai cunoscuți gemeni conjuncți sunt Chang și Eng Bunker, care au trăit cu un ficat unit la nivelul trunchiurilor lor. În 1843 s-au căsătorit cu două surori; Chang a avut apoi 10 copii, iar Eng 11. Dacă s-ar naște astăzi, Chang și Eng ar putea fi separați cu succes.

Mai jos, Chang și Eng Bunker alături de soțiile lor și de unul dintre copii

În 1689, chirurgul elvețian Johannes Fatio a realizat prima separare reușită a unor gemeni uniți la nivelul abdomenului. Interesant este că, în 945, la Constantinopol, s-a făcut o încercare reușită de separare a unor gemeni conjuncți după moartea unuia dintre copii, însă copilul supraviețuitor a trăit doar trei zile.

Tehnicile chirurgicale moderne și examinările radiologice permit operații mai complexe, însă persistă diverse preocupări etice. În 2000, în Marea Britanie, niște gemeni conjuncți au fost separați în ciuda obiecțiilor religioase ale părinților. Înaintea operației era cert că intervenția îl va ucide pe geamănul mai slab. Însă, dacă chirurgii nu ar fi operat, ar fi murit amândoi.

Descrierea imaginii articolului: Gemeni ectopagus (uniți lateral), dicephalus dibrachius tripus, din „Monștri umani” (1891–1893), de Barton Cooke Hirst (1861–1935) și George Arthur Piersol (1856–1924).

Personaje istorice menționate în articol: Johannes Fatio (1649–1691), Chang Bunker (1811–1874), Eng Bunker (1811–1874)

• Subiectul precedent: Descoperirea Sarcoptes Scabie (scabia) în 1687 – Cauza nu era un blestem divin
• Subiectul următor: Ceasul pentru puls, 1707 – Nu poți gestiona ceea ce nu măsori