Descoperirea Sarcoptes Scabie (scabia) în 1687 – Cauza nu era un blestem divin

Cercetătorul italian Giovanni Cosimo Bonomo, în colaborare cu farmacistul Diacinto Cestoni, a descoperit cauza bolii numite scabie, o infecție cutanată, și a sugerat că aceasta se răspândește prin împerecherea acarienilor masculi și femele; a observat și un acarian care depunea ouă. Pe baza observației, ei au concluzionat că boala se transmite la oameni și între oameni prin haine murdare. El a făcut și presupuneri despre tratamente pentru scabie, precum sulful. Profesoara de dermatologie Marcia Ramos-e-Silva scrie: „Munca lor, deși nu a fost recunoscută imediat, a marcat începutul conștientizării teoriei parazitare a bolilor infecțioase, arătând pentru prima dată că un organism microscopic poate cauza o boală. Se poate spune chiar, fără îndoială, că descoperirea lui Bonomo și Cestoni a inaugurat o nouă eră în medicină.”

Deși acarianul microscopic Sarcoptes scabiei (parazitul scabiei, foarte greu vizibil cu ochiul liber) fusese observat înaintea descrierii detaliate din scrisoarea trimisă de Bonomo medicului și naturalistului Francesco Redi în 1687, acest parazit nu era considerat cauza scabiei. Se credea mai degrabă că boala era legată de umorile corporale ale lui Galen (vezi articolul „Scrierile galenice”). Bonomo a scris: „Am extras (din piele) o sferă albă foarte mică, abia perceptibilă. Examinând-o la microscop, am găsit o ființă vie minusculă, asemănătoare unei țestoase albicioase (larva), ușor închisă la culoare pe spate, cu peri destul de fini și lungi, care se mișca vioi, avea șase picioare și un cap ascuțit cu două mici coarne la vârful nasului.”

Imediat după publicarea scrisorii lui Bonomo, medicul-șef al papei, Giovanni Lancisi, a respins parazitul ca unică sursă a scabiei. Bonomo a decis să evite disputa când Lancisi a propus o origine umorală și a invocat Sfintele Scripturi.

Scabia se manifestă printr-o erupție cutanată cu mâncărime intensă. La persoanele cu sistem imunitar slăbit, poate deveni uneori foarte gravă. Cercetătorii de mai târziu au descoperit că acarienii paraziți provoacă și alte boli de piele, precum râia animalelor domestice, și că pot infesta plantele și albinele melifere.

Descrierea imaginii articolului: În 1687, studierea acarienilor era dificilă din cauza dimensiunilor lor mici. Astăzi însă, oamenii de știință de la Serviciul de Cercetare Agricolă al SUA congelează acarienii și îi examinează cu un microscop electronic de baleiaj. Aici este prezentat Lorryia formosa, un acarian galben, printre ciuperci.

Personaje istorice menționate în articol: Francesco Redi (1626–1697), Diacinto (sau Giacinto) Cestoni (1637–1718), Giovanni Maria Lancisi (1654–1720), Giovanni Cosimo Bonomo (1663–1696)

• Subiectul precedent: Grădina zoologică din noi, 1683 – Nu putem nega ceea ce nu vedem: microbiota
• Subiectul următor: Separarea gemenilor conjuncți, 1689