Stimulatorul cardiac artificial 1958 – Miracolul care reglează bătăile inimii

Stimulatorul cardiac artificial este un dispozitiv care utilizează impulsuri electrice pentru a asigura bătăi normale ale inimii. Inima sănătoasă are propriul sistem electric de control al ritmului. La fiecare bătaie, semnalul electric se propagă de sus în jos prin inimă, care se contractă și pompează sânge. Semnalul începe într-un grup de celule numit nodul sinoatrial, situat în atriul drept (cavitatea superioară). Defectele sistemului de semnalizare electrică pot face inima să bată prea repede (tahicardie), prea încet (bradicardie) sau neregulat.

Evoluția stimulatorului cardiac artificial a dus de la o mașină cândva voluminoasă și incomodă la un dispozitiv modern mic, implantat în corp și alimentat de baterii de lungă durată. 

• În 1952, cardiologul american Paul Zoll a dezvoltat un stimulator cardiac extern care aplica stimuli electrici dureroși pe suprafața toracelui. 
• În 1958, inventatori precum americanul Wilson Greatbatch și suedezul Rune Elmqvist au dezvoltat „stimulatorul cardiac implantabil”, care utiliza tranzistoare. Electrozii plasați pe pereții inimii au făcut posibilă producerea unor unități cu tensiune mai mică, alimentate cu baterii.
• La mijlocul anilor 1960, sistemele de electrozi au putut fi introduse până la inimă prin vasele sanguine și plasate într-o cavitate cardiacă. 
• În anii 1970 au fost dezvoltate unități utilizabile timp de mulți ani, prin folosirea bateriilor cu litiu și a circuitelor cu consum redus.

Astăzi, într-un stimulator cardiac bicameral, un conductor (fir) controlează atriul, iar celălalt ventriculul (cavitatea inferioară). În stimulatoarele dinamice, frecvența se poate modifica automat în funcție de necesități (de exemplu, dacă sunt detectate mișcări corporale importante sau schimbări ale temperaturii corpului ori ale nivelurilor de oxigen dizolvat). Stimulatoarele cardiace pot, de asemenea, monitoriza și stoca informații despre activitatea inimii. Specialiștii pot accesa aceste informații în timpul consultației.

Personalități istorice menționate în articol: Rune Elmqvist (1906–1996), Paul Maurice Zoll (1911–1999), Wilson Greatbatch (1919–2011)

• Subiectul anterior: Ecografia medicală 1957 – Tehnologia imagistică
• Subiectul următor: Operațiile de șold 1958 – Artroplastia totală de șold