Testul Pap Smear 1928 – Depistarea precoce a cancerului de col uterin

Până la inventarea testului Pap smear în 1928, cancerul de col uterin era tipul de cancer care provoca cele mai multe decese în rândul femeilor din Statele Unite. Când testul a început să fie folosit pe scară largă în anii 1950, mortalitatea a scăzut spectaculos. El a fost declarat cea mai reușită și mai utilizată metodă de screening oncologic din istorie. 

În anii 1800, se considera că un cancer de col uterin (porțiunea inferioară, îngustă, care unește uterul cu vaginul) era o boală transmisibilă sexual. În anii 1980, papilomavirusul uman (HPV) a fost identificat în țesuturi de cancer de col uterin și de atunci a fost asociat cu aproape toate aceste cancere.

Testul Pap, numit după patologul grec Georgios Papanikolaou, le permite medicilor să recolteze probe de la nivelul colului uterin pentru a identifica celule canceroase. 

• Probele pot fi recoltate cu o spatulă de la orificiul exterior al colului uterin și cu o periuță din canalul cervical. 
• Celulele sunt apoi colorate și examinate la microscop. 
• Dacă sunt găsite celule suspecte, specialistul poate efectua o colposcopie (examinarea directă a vulvei, vaginului și cervixului, adică a colului uterin, cu ajutorul unui aparat special) .
• Pentru o examinare mai aprofundată poate recolta o biopsie.

Astăzi, femeile se pot vaccina împotriva HPV, dar vaccinul nu protejează împotriva tuturor formelor de HPV sau a infecției dobândite înainte de vaccinare. Numai un procent foarte mic dintre femeile infectate cu HPV dezvoltă cancer. Stadiile foarte avansate ale cancerului de col uterin pot necesita îndepărtarea uterului, radioterapie și chimioterapie.

Personalități istorice menționate: Georgios Nicholas Papanikolaou (1883–1962)

• Subiectul anterior: Plămânul de fier 1928 – Primul aparat de respirație
• Subiectul următor: Penicilina 1928 – O revoluție în lupta împotriva bolilor bacteriene