Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) 1973 – Imagistică medicală tridimensională

În Star Trek, navele spațiale imaginare erau propulsate prin reacții antimaterie-materie. Astăzi putem vedea însă o aplicație practică reală a acestor reacții în tehnica de imagistică medicală tridimensională numită tomografie cu emisie de pozitroni (PET). 

Spre deosebire de alte metode, precum CAT (tomografia axială computerizată) sau IRM (imagistica prin rezonanță magnetică), care folosesc raze X și magnetism, PET oferă informații detaliate despre funcționarea corpului și a țesuturilor. 

• Pentru pregătirea examinării PET, pacientului i se poate injecta o substanță radioactivă produsă într-un ciclotron, un accelerator de particule, precum fluorodeoxiglucoza (FDG), un zahăr care conține un atom de fluor radioactiv . 
• Celulele canceroase  și alte celule active metabolic absorb mai mult FDG decât celulele și țesuturile mai puțin active.
• Când atomul de fluor se dezintegrează, emite un pozitron , forma de antimaterie a electronului, cu sarcină electrică pozitivă.
• Pozitronul se ciocnește cu un electron obișnuit, producând o explozie de energie sub formă de raze gamma, radiații de energie înaltă. 
• Aceste raze gamma sunt detectate de detectoare circulare care înconjoară pacientul și ajută la localizarea concentrațiilor ridicate de FDG. 

Astăzi, scanerele PET sunt adesea integrate cu scanere CAT pentru a evidenția mai bine corespondența dintre informațiile metabolice și anatomice. Durata scurtă de viață a fluorului radioactiv poate permite o doză mică de radiații pentru pacient. 

Numeroși specialiști în tehnologie au contribuit la dezvoltarea PET. De exemplu:

• În 1953, fizicianul american Gordon Brownell a realizat primele cercetări privind folosirea pozitronilor în imagistica medicală a creierului.
• În 1973, biofizicianul american Michael E. Phelps a inventat un aparat PET. Ulterior a lucrat la alte generații de scanere PET, care au servit drept prototipuri pentru sistemele actuale.

Deși imaginile PET nu sunt la fel de clare precum cele CAT și IRM, ele pot fi utile pentru detectarea tumorilor și a răspândirii cancerului, evaluarea eficacității tratamentului oncologic, examinarea fluxului sanguin în mușchiul cardiac, evaluarea crizelor convulsive și a epilepsiei și anticiparea evoluției bolii. 

Au contribuit și la identificarea debutului bolii Alzheimer și la diferențierea acesteia de boala Parkinson, boala Huntington și demența vasculară.

Descrierea imaginii articolului: O „secțiune” PET a creierului după injectarea trasorului FDG. Zonele roșii arată acumulări cu concentrații ridicate de FDG, iar cele albastre indică regiuni în care s-a acumulat foarte puțin trasor.

Personalități istorice menționate în articol: Gordon L. Brownell (1922–2008), Michael E. Phelps (n. 1939)

• Subiectul anterior: Ciclosporina 1972 – Organele transplantate nu mai sunt respinse
• Subiectul următor: Statinele 1973 – Descoperirea medicamentelor pentru colesterol