Transplantul pulmonar 1963 – Tratarea bolilor pulmonare

Plămânii sunt o pereche de organe spongioase, pline cu aer, care facilitează schimbul dintre oxigenul atmosferic și dioxidul de carbon din sânge. Aerul ajunge prin trahee în ramuri tubulare numite bronhii. Acestea se divid în ramuri tot mai mici, bronhiole, până la dimensiuni microscopice. Bronhiolele alimentează sacii de aer microscopici numiți alveole, unde are loc schimbul efectiv de gaze. Sângele cu dioxid de carbon rezidual este trimis de inimă la plămâni prin arterele pulmonare. Cel bogat în oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare.

Înlocuirea plămânilor bolnavi ai primitorului cu plămâni de la donator poate trata unele leziuni pulmonare, precum:

• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• Emfizemul, distrugerea țesutului din jurul alveolelor, provocată cel mai adesea de fumat
• Fibroza chistică, o boală genetică ce produce acumularea unui mucus gros și lipicios
• Hipertensiunea pulmonară, creșterea tensiunii în sistemul vascular pulmonar

Transplanturile pulmonare în istorie:

• În 1963, chirurgul american James Hardy a realizat primul transplant pulmonar la om, dar pacientul a trăit doar 18 zile. 
• În 1981, chirurgul american Bruce Reitz a realizat transplantul combinat cord-plămân, reunind ambele organe.
• În 1983, chirurgul american Joel Cooper a realizat primul transplant reușit al unui singur plămân; pacientul a trăit șapte ani.
• În 1986 a fost realizat primul transplant bilateral pulmonar reușit. 
• În 1989, chirurgii au constatat rezultate mai bune ale transplantului bilateral secvențial, în care fiecare plămân este îndepărtat și înlocuit separat.

Personalități istorice menționate în articol: James D. Hardy (1918–2003)

• Subiectul anterior: Transplantul hepatic 1963 – Un organ care se regenerează 
• Subiectul următor: Angioplastia 1964 – Tratamentul vaselor sanguine blocate și îngustate