Angioplastia 1964 – Tratamentul vaselor sanguine blocate și îngustate

Angioplastia lărgește vasele de sânge care se pot bloca ori îngusta din cauza aterosclerozei , o afecțiune în care pereții arteriali se îngroașă prin acumularea substanțelor grase, precum colesterolul și calciul. 

Specialistul introduce un balon dezumflat pe un fir ghid în vasul îngustat și îl umflă. Astfel comprimă o parte a depozitelor și deschide vasul pentru a facilita circulația. Balonul este apoi dezumflat și retras. 

Astăzi, după angioplastie sunt introduse frecvent stenturi , de exemplu tuburi metalice, pentru a preveni reîngustarea vasului. Stenturile acoperite cu medicament  pot suprima creșterea țesutului dăunător și reduce inflamația. Pacienții primesc de obicei medicamente care subțiază sângele  pentru a reduce coagularea în vasul cu stent.

• Angioplastia coronariană  (AC, numită și intervenție coronariană percutanată) lărgește arterele coronare, care furnizează mușchiului cardiac sânge bogat în oxigen. 
• Angioplastia arterei renale  se folosește în arterele renale îngustate, care pot provoca hipertensiune și disfuncție renală. 
• Angioplastia este folosită și în carotidele de la gât, arterele cerebrale și alte vase ale corpului.
• Angioplastia periferică  desemnează de obicei lărgirea vaselor din afara arterelor coronare, de exemplu la picioare.

Primele proceduri de angioplastie din istorie:

• În 1964, radiologii americani Charles Dotter și Melvin Judkins au folosit angioplastia cu balon pentru boala aterosclerotică a unei artere a piciorului. 
• În 1977, cardiologul german Andreas Grüntzig a realizat cu succes angioplastia coronariană cu balon. 
• În 1986, Dotter și colegii au folosit structuri de stent expandabile în arterele coronare.

Deși AC reduce durerea toracică, angina, și îmbunătățește calitatea vieții, studiile epidemiologice continuă să examineze măsura în care reduce mortalitatea în diferite subgrupuri și în boala cardiacă neacută. Bypassul coronarian, care ocolește arterele îngustate prin conectarea altor vase, ar putea fi chiar mai eficient decât AC în reducerea deceselor prin infarct.

Descrierea imaginii articolului: Ilustrarea unui stent în interiorul vasului.

Personalități istorice menționate în articol: Charles Theodore Dotter (1920–1985), Melvin P. Judkins (1922–1985), Andreas Roland Grüntzig (1939–1985)

• Subiectul anterior: Transplantul pulmonar 1963 – Tratarea bolilor pulmonare
• Subiectul următor: Beta-blocantele – O revoluție în proiectarea medicamentelor