Ultimele 30 de zile – Diferențe mari între oncologi în tendința de a trata la sfârșitul vieții

La pacienții cu cancer care se apropie de sfârșitul vieții, oprirea tratamentelor sistemice suplimentare împotriva cancerului poate îmbunătăți calitatea vieții . Pe măsură ce boala progresează, raportul risc-beneficiu al continuării tratamentului se schimbă. Acest lucru este mai evident la pacienții vârstnici și fragili, la care beneficiile potențiale scad, iar reacțiile adverse și riscurile cântăresc mai mult. 

Tratamente care fac mai mult rău decât bine la sfârșitul vieții

Ghidurile clinice și inițiativele de îmbunătățire a calității au urmărit să reducă utilizarea excesivă a chimioterapiei fără beneficii la sfârșitul vieții, considerând acest lucru o cale esențială de a crește calitatea și valoarea îngrijirii oncologice. Totuși, disponibilitatea și utilizarea tot mai rapide ale noilor terapii în această perioadă mențin îngrijorările, deoarece ghidurile clinice pentru ele sunt limitate.

Deciziile de oprire a tratamentului trebuie să se bazeze pe constatările clinice și preferințele pacientului. Totuși, atât dorințele pacienților și ale familiilor, cât și tendința oncologilor de a administra tratamente sistemice aproape de sfârșitul vieții pot influența semnificativ continuarea tratamentului.

Un studiu realizat de dr. Ayşe Akıncıgil , profesoară în Departamentul de Economie a Sănătății al Universității Rutgers din SUA, și colaboratorii săi a fost publicat la 30 iulie 2024 în Cancer . Studiul a evidențiat diferențe importante între oncologi în administrarea tratamentului sistemic pentru cancer în ultimele 30 de zile de viață. În special, pacienții îngrijiți de oncologi cu tendință ridicată de prescriere aveau o probabilitate de patru ori și jumătate mai mare de a primi tratament sistemic .

Designul studiului

Cercetătorii au utilizat baza de date SEER-Medicare, cu informații despre pacienți decedați din cauza cancerului între 2012 și 2017. Studiul a inclus 17609 pacienți cu cancer de sân, pulmonar, colorectal sau de prostată, tratați de 960 de oncologi. Pacienții trebuiau să aibă cel puțin o cerere de decontare pentru tratament oncologic sistemic în ultimele 180 de zile de viață. Oncologul curant a fost identificat pe baza cererii de decontare celei mai apropiate de deces. Studiul a folosit modele pe mai multe niveluri pentru a estima ratele de administrare a tratamentului oncologic la sfârșitul vieții.

Principalele constatări

• Rate de tratament: oncologii aflați în cei 5 la sută cu cea mai ridicată tendință de prescriere administrau tratament la 45% dintre pacienți în ultimele 30 de zile de viață, comparativ cu 17% pentru oncologii din cei 5 la sută cu cea mai scăzută tendință.

• Probabilitatea de a primi tratament: pacienții tratați de oncologi cu tendință ridicată de prescriere aveau, la sfârșitul vieții, o probabilitate de a primi tratament sistemic de patru ori mai mare decât cei ai oncologilor cu tendință scăzută (raportul șanselor [OR], 4,42; interval de încredere [IC] 95%, 4,00-4,89).

• Internări: o mare parte a pacienților oncologilor cu tendință ridicată de prescriere au fost spitalizați la sfârșitul vieții (58%), comparativ cu 51,9% în cazul oncologilor cu tendință scăzută.

• Înscrierea în hospice: o mare parte a pacienților oncologilor cu tendință ridicată de prescriere nu au fost înscriși în hospice în ultimele 30 de zile sau au fost înscriși cu trei zile înainte de deces. Aceste constatări subliniază importanța începerii la timp a îngrijirii hospice pentru îmbunătățirea calității îngrijirii la sfârșitul vieții.

• Caracteristicile pacienților: au fost identificate anumite aspecte care influențează probabilitatea de a primi tratament sistemic în ultimele 30 de zile de viață, și anume caracteristici ale pacienților relevante pentru această decizie. De exemplu,

  • un interval mai lung între diagnostic și deces, un grad tumoral ridicat (grad 3 sau 4), originea etnică non-afro-americană, statutul necăsătorit și vârsta mai înaintată se asociază cu o probabilitate mai mică de a primi tratament.

  • În plus, pacientele cu cancer de sân au o probabilitate mai mare de a primi tratament în această perioadă decât pacienții cu cancer pulmonar.

Comentariu

Studiul arată diferențe mari între oncologi în administrarea tratamentelor pentru cancer în ultimele 30 de zile de viață. În special, pacienții oncologilor cu tendință ridicată de prescriere au o probabilitate de patru ori și jumătate mai mare de a primi tratament sistemic. Aceasta arată cât de mult pot varia deciziile în ultimele zile și cât de mult pot fi influențate de tendințele personale ale oncologilor.

Studiul subliniază și rolul important al unor factori precum formarea oncologilor, abilitățile clinice și valorile personale în deciziile de tratament. O mai bună înțelegere a diferențelor poate contribui la reducerea utilizării excesive a tratamentului oncologic la sfârșitul vieții. Cercetările viitoare ar trebui să examineze mai detaliat caracteristicile personale și abordările terapeutice ale oncologilor, pentru a gestiona mai bine aceste tendințe și a îmbunătăți rezultatele pacienților.

Astfel de constatări pot ajuta la adaptarea ghidurilor clinice și programelor educaționale pentru a sprijini decizii informate, centrate pe pacient. Alegerea celor mai potrivite opțiuni pentru pacienți și familiile lor la sfârșitul vieții este un proces complex, care necesită comunicare eficientă și empatie. Sprijinirea oncologilor poate crește calitatea îngrijirii și poate preveni administrarea inutilă a unor tratamente împovărătoare în această perioadă. Studiul indică un potențial de creștere a calității și valorii în oncologie și constituie o resursă importantă pentru viitoarele programe de formare și politici.

*

• Subiect asociat: Să evităm împreună tratamentele excesive care pot provoca decesul în cancer!