Un nou tratament pentru cancerele glandelor salivare: inhibitorul MDM2 alrizomadlin
În acest articol
Noul inhibitor MDM2 APG-115 (alrizomadlin) se evidențiază prin activitate antitumorală importantă și tolerabilitate bună în cancerele glandelor salivare, mai ales în carcinomul adenoid chistic avansat. Rezultatele prezentate de Swiecicki și echipa sa la Simpozionul Multidisciplinar pentru Cancerele de Cap și Gât din 2024 arată o direcție promițătoare în aceste cancere, în special în carcinomul adenoid chistic, dificil de tratat.
Un grup rar de cancere, cu opțiuni terapeutice limitate
Cancerele glandelor salivare sunt rare și provin din aceste glande. Se pot dezvolta în cele trei perechi de glande mari ale capului și gâtului, parotide, submandibulare și sublinguale, precum și în glandele mici. Cel mai frecvent tip apare în parotidă. Simptomele pot include umflare sau masă glandulară, durere, slăbiciune ori paralizie facială și uneori dificultăți la înghițire sau vorbire. Tratamentul poate include chirurgie, radioterapie și, în unele cazuri, chimioterapie. Prognosticul variază după tip, stadiu și starea generală a pacientului. Diagnosticul precoce este esențial.
Importanța MDM2 în cancer
Proteina MDM2, murine double minute 2, are un rol important în biologia cancerului și funcționează mai ales ca regulator negativ al proteinei supresoare tumorale p53 . p53 reglează ciclul celular, permite repararea ADN-ului afectat și declanșează moartea programată a celulelor anormale prin apoptoză . Mecanismul este esențial în prevenirea cancerului. MDM2 inhibă activitatea p53 și determină degradarea sa proteazomală prin ubiquitinare. Astfel, supraexpresia sau hiperactivarea MDM2 poate suprima funcția p53, determinând diviziune necontrolată și formare tumorală.
Rolul MDM2, în contextul celor 14 caracteristici fundamentale ale cancerului, este legat în special de următoarele:
- Evitarea morții celulare: Prin suprimarea funcției apoptotice p53, MDM2 le permite celulelor canceroase să evite moartea programată.
- Semnalizare proliferativă continuă: Suprimarea p53 poate duce la depășirea punctelor de control ale ciclului celular și multiplicare necontrolată.
- Afectarea stabilității genomice și reparării ADN-ului: Reducerea capacității p53 de a răspunde la leziunile ADN poate produce instabilitate genomică și acumulare de mutații, contribuind la progresia cancerului.
Deși inhibitorii MDM2 sunt considerați agenți potențial importanți în tratamentul cancerului, până în prezent nu există un inhibitor MDM2 aprobat de FDA, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA.
Cercetarea actuală
Rezultatele studiului pentru noul inhibitor MDM2, cu codul APG-115, alrizomadlin, au arătat în faza I/II, cu APG-115 în monoterapie, o rată globală de răspuns de 13% și o rată de control al bolii de 94% . Activitatea antitumorală a fost mai pronunțată în carcinomul adenoid chistic, unde ratele de răspuns și control au fost de 16% și, respectiv, 96%.
La pacienții netratați cu cancer metastatic al glandelor salivare, supraviețuirea fără progresie este foarte scurtă, cu o mediană de numai 2,8 luni.
APG-115 este un inhibitor MDM2 cu moleculă mică, administrat oral, care are acest potențial.
Pe baza acestor rezultate s-a presupus că APG-115 ar putea avea eficacitate clinic semnificativă în cancerele glandelor salivare fără mutații P53. Ipoteza a fost testată într-un studiu multicentric, deschis, de fază I/II, cu 31 de pacienți cu boală metastatică măsurabilă, rezistentă la tratamentele standard. Pacienții au primit zilnic 160 mg APG-115 timp de 2 săptămâni, urmate de 1 săptămână de pauză.
Rezultatele au fost promițătoare mai ales în carcinomul adenoid chistic. Doza maximă tolerată a fost stabilită la 160 mg, fără necesitatea reducerii dozei. Patru pacienți, toți cu carcinom adenoid chistic, au avut răspunsuri parțiale confirmate. În general, boala a fost controlată și stabilă, indicând o rată mare de control. Mai mult de jumătate dintre pacienți au avut o reducere a dimensiunii tumorii de peste 10%, considerată un semn de eficacitate.
Unii pacienți au prezentat efecte adverse legate de tratament, precum greață, vărsături și citopenii, însă tratamentul a fost considerat în general bine tolerat. Studiul oferă o bază solidă pentru dezvoltarea în continuare a APG-115 la pacienții cu cancere ale glandelor salivare cu P53 de tip sălbatic, inclusiv carcinom adenoid chistic.
În concluzie, rezultatele oferă o alternativă promițătoare față de opțiunile existente. Comparativ cu rezultatele terapeutice istorice, supraviețuirea fără progresie și răspunsurile obținute evidențiază potențialul noii abordări. Cercetările APG-115 pot fi astfel considerate un progres important în tratamentul cancerelor glandelor salivare.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.