Un punct de cotitură în tratamentul tumorilor neuroendocrine – medicamentele antiangiogenice

Tumorile neuroendocrine (NET) beneficiază de inovații terapeutice recente, care aduc evoluții promițătoare mai ales pentru NET pancreatice metastatice și tumorile avansate cu grad scăzut. Datele prezentate la Congresul ESMO 2024 au arătat că trei medicamente noi antiangiogenice ar putea fi eficiente împotriva tumorilor neuroendocrine.

Ce sunt tumorile neuroendocrine? Tipuri și evoluție

Tumorile neuroendocrine (NET) sunt tumori rare care provin din celule neuroendocrine, având atât caracteristici ale celulelor nervoase, cât și ale celor care secretă hormoni. Frecvența raportată este de aproximativ 5-6 cazuri noi la 100000 de persoane. Cele mai frecvente tumori neuroendocrine apar în tractul gastrointestinal (mai ales în intestinul subțire, stomac, pancreas și rect) și în plămâni. Deși sunt mai frecvente la grupa de vârstă 50-60 de ani, pot apărea la orice vârstă.

Tumorile neuroendocrine variază de la tumori cu grad scăzut, bine diferențiate, până la carcinoame neuroendocrine de grad înalt, cu creștere rapidă. Evoluția depinde de tipul tumorii, extindere, stadiu și grad. NET depistate precoce au o evoluție mai favorabilă, în timp ce supraviețuirea este de obicei mai scurtă în cazurile metastatice. Totuși, în ultimii ani s-au înregistrat progrese prin terapii moleculare și țintite.

SUBIECT CONEX: Simptomele, stadiile și tratamentul tumorilor neuroendocrine

Un nou candidat terapeutic: CVM-1118

Într-un studiu de fază IIa cu un singur braț, CVM-1118, un agent oral împotriva mimetismului vasculogen, a arătat un profil de siguranță și tolerabilitate superior terapiilor țintite existente. La 43 pacienți cu NET avansate care nu răspunseseră la tratamentul standard, supraviețuirea fără progresie (PFS) mediană a fost de 10,5 luni. Această durată a fost mai lungă decât intervalul de 4-6 luni observat în grupurile cu placebo ale terapiilor existente, precum sunitinib și everolimus. Într-o analiză pe subgrupuri în care CVM-1118 a fost utilizat împreună cu un analog de somatostatină, PFS mediană a ajuns la 22,4 luni. Dr. Louis de Mestier a afirmat că rezultatele trebuie investigate suplimentar, dar sunt promițătoare.

Figura. În studiul de fază IIa, tratamentul cu CVM-1118 a dus la o PFS semnificativ mai lungă la pacienții cu NET avansate, comparativ cu datele istorice pentru placebo (Congresul ESMO 2024, comunicarea nr. 1145MO).

Combinația ramucirumab și dacarbazină: o opțiune promițătoare

Studiul RamuNET de fază II a evaluat combinația ramucirumab și dacarbazină în NET pancreatice metastatice (gradele 1-3). La 45 pacienți, combinația a oferit la 6 luni o rată de control al bolii de 71,1% . Dr. de Mestier a afirmat că asemenea combinații, precum cea de streptozotocin și bevacizumab, oferă strategii promițătoare. A adăugat însă că, în lipsa unui grup de control, este dificil de spus cu certitudine dacă asocierea are într-adevăr un efect sinergic.

Cabozantinib și NET cu grad proliferativ scăzut

Studiul CABONEN a examinat eficacitatea și siguranța cabozantinibului la pacienți cu NET cu grad proliferativ scăzut. PFS mediană a fost de 6,7 luni, însă prezența unor carcinoame neuroendocrine la unii pacienți și faptul că 71% primiseră tratament anterior pot explica rezultatele mai reduse. Au fost observate și 37 reacții adverse grave, dintre care 3 s-au încheiat cu deces. Dr. de Mestier a subliniat că tolerabilitatea cabozantinibului ar putea reprezenta o problemă.

Strategii viitoare pentru agenții antiangiogenici

În privința designului acestor studii, dr. de Mestier a precizat că criteriile RECIST de stadializare utilizate pentru agenții antiangiogenici sunt uneori insuficiente. A subliniat și necesitatea unor biomarkeri noi și a analizelor plasmatice pentru estimarea eficacității agenților antiangiogenici în NET. Evidențiind nevoia de biomarkeri atât plasmatici, cât și imagistici, dr. de Mestier a afirmat că sunt necesare mai multe studii de strategie privind alegerea agenților după apariția rezistenței.

Concluzie

Noii agenți antiangiogenici oferă rezultate promițătoare în tumorile neuroendocrine, mai ales pentru pacienții cu boală avansată și metastatică. Sunt însă necesare cercetări suplimentare pentru integrarea acestor tratamente în practica clinică și creșterea eficacității lor.