Utilizarea pilulelor contraceptive reduce riscul de cancer ovarian?

Conform unei noi analize a datelor din dosarele medicale, utilizarea contraceptivelor orale și un număr mai mare de nașteri cu făt viu reduc riscul de cancer ovarian.

La 6 ianuarie 2025, în revista The International Journal of Gynecological Cancer a fost publicat articolul despre care dr. Iqbal Madakkatel din Australia afirmă: „Studiul nostru amplu, bazat pe învățare automată și independent de ipoteze, sugerează că riscul de cancer ovarian este, cel puțin parțial, modificabil și că pot fi dezvoltate teste de sânge predictive care să permită depistarea acestui cancer în stadiile timpurii.”

Detaliile cercetării

Cercetarea a analizat, în cadrul UK Biobank, 222 de mii de femei și 2920 de expuneri și a identificat 1441 de cazuri de cancer ovarian în decurs de 12,6 ani.

Analiza a utilizat 87 de predictori (factori predictivi) cu contribuțiile din primele 3%. Aceștia includ caracteristici inițiale și personale, factori specifici femeilor, circumstanțe sociodemografice, stil de viață și mediu, factori cognitivi și psihosociali, măsurători fizice, starea de sănătate și antecedente medicale, precum și biomarkeri .

Orice femeie care a utilizat pilule contraceptive timp de 5 ani în total își reduce riscul de cancer ovarian cu aproximativ 50%. Numeroase meta-analize privind efectul protector al contraceptivelor orale susțin aceste constatări.

În fiecare lună, în timpul ovulației, la suprafața ovarului apare o reacție sau un proces inflamator, iar prevenirea acestei reacții ar putea fi cauza reală a scăderii cancerului ovarian. Se consideră că dispozitivul intrauterin (DIU) cu cupru nu împiedică ovulația, în timp ce DIU hormonal poate suprima parțial ovulația la unele femei, însă acesta nu este principalul său mecanism de acțiune. Prin urmare, datele privind eficiența DIU comparativ cu contraceptivele orale sunt contradictorii.

Care sunt factorii de risc modificabili pentru cancerul ovarian?

Unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru cancerul ovarian este istoricul familial sau prezența unor mutații genetice, precum BRCA1 și BRCA2. Alți factori nemodificabili includ menarha precoce sau menopauza tardivă — datorită numărului mai mare de ocazii de ovulație — și endometrioza. Factorii modificabili cunoscuți sunt însă legați în principal de reducerea ovulației, inclusiv prin mai multe sarcini și alăptare. În acest studiu, participantele care avuseseră cel puțin două nașteri cu făt viu au avut, față de cele care nu născuseră niciodată, o probabilitate de cancer ovarian mai mică cu 39% .

Care sunt obstacolele în screeningul și depistarea cancerului ovarian?

Femeile diagnosticate cu cancer ovarian în primul stadiu au o rată foarte bună de supraviețuire la 5 ani, de peste 90%, însă numai aproximativ 17% dintre cazuri sunt diagnosticate atât de precoce. Simptomele cancerului ovarian sunt adesea nespecifice și includ balonare, disconfort abdominal și lipsa poftei de mâncare. De aceea, pacientele se prezintă inițial la furnizori de asistență medicală primară. Însă cancerul ovarian se comportă diferit de majoritatea celorlalte cancere. În timp ce cancerul de sân și cel de colon pornesc dintr-un singur punct și cresc de acolo, în cancerul ovarian, din cauza poziției ovarelor în abdomen, o tumoră mică se poate răspândi în cavitatea abdominală asemenea semințelor de păpădie și poate rămâne nedepistată mult timp.

Ce dovezi noi aduce studiul?

Studiile anterioare au oferit dovezi contradictorii despre efectul înălțimii și greutății asupra riscului de cancer ovarian, însă acest studiu a găsit o asociere pozitivă pentru ambele. De exemplu, fiecare creștere suplimentară a înălțimii cu o abatere standard a fost asociată cu o creștere a riscului de 13%. Diverse măsuri ale adipozității, precum procentul de grăsime corporală, au crescut probabilitatea de cancer cu valori între 14% și 28%, în funcție de caracteristică.

Pot fi biomarkerii promițători pentru screeningul viitor?

Screeningul cancerului ovarian este de mult timp un „Sfânt Graal” al cercetătorilor, iar de zeci de ani nu a fost dezvoltat un test de screening de succes. Este foarte complex din cauza felului în care apare acest cancer. Chiar și ecografiile efectuate o dată la șase luni nu au demonstrat o creștere a depistării precoce sau a ratelor de supraviețuire.

Trebuie amintite și eșecurile anterioare ale combinării markerilor tumorali cu ecografia. Biomarkerii sanguini menționați sunt interesanți pentru că sunt teste ușoare, însă modificarea acestor valori de laborator poate avea și alte cauze, iar valorile nu sunt specifice numai cancerului ovarian. În plus, este dificil de stabilit un calendar al frecvenței testelor. „Veți face analize de laborator în fiecare lună, la fiecare 3 luni sau la fiecare 6 luni?”

Cercetarea a examinat și alți factori, precum glutamina și alanina . Este necesară o concentrare mai mare asupra metabolismului celulelor canceroase și a micromediului tumoral. Aceasta ar putea ajuta la dezvoltarea unui test de depistare precoce sau de screening. Cercetătorii speră să găsească o modalitate de diagnostic precoce al acestei boli.

Asocierea biomarkerilor sanguini din acest studiu cu riscul de cancer ovarian poate oferi informații despre mecanismele potențiale de formare a tumorilor și poate susține dezvoltarea testelor sanguine predictive. Valorile crescute ale aspartat aminotransferazei și alanin aminotransferazei au redus probabilitatea de cancer ovarian cu 11%. Un procent crescut de neutrofile a fost asociat cu o creștere ușoară a riscului (OR, 1.08), iar proteinele serice totale crescute, cu un risc mai mic (OR, 0.86).

Aceste constatări pot ajuta la înțelegerea mai bună a factorilor de risc și a strategiilor de protecție pentru cancerul ovarian și pot oferi noi căi de diagnostic precoce. Astfel de progrese științifice oferă informații importante atât profesioniștilor din sănătate, cât și publicului larg.