Amniocenteza, 1952 – evaluarea sănătății copilului din uter

Scriitorul Frank N. Magill afirmă: 

„Timp de mii de ani, imposibilitatea de a vedea sau atinge fătul în uter a constituit o problemă majoră pentru îngrijirea prenatală și evaluarea viitoarei sănătăți mintale și fizice a copilului. Rezolvarea acestei probleme a început la 23 februarie 1952, când The Lancet a publicat un studiu intitulat «Predicția antenatală a bolii hemolitice a nou-născutului».” 

În acest studiu, obstetricianul britanic Douglas Bevis a descris folosirea amniocentezei pentru a stabili dacă fătul avea o tulburare sanguină potențial letală, cauzată de un factor sanguin incompatibil cu cel al mamei.

Prin prelevarea unei probe de lichid amniotic, lichidul care înconjoară copilul în uter, se efectuează amniocenteza, care permite diagnosticarea unor anomalii cromozomiale, boli genetice sau infecții.

Amniocenteza este un test medical efectuat, de obicei, între a paisprezecea și a douăzecea săptămână de sarcină. În cadrul testului:

• Se prelevează o cantitate mică de lichid amniotic din sacul care înconjoară fătul în dezvoltare. 
• Lichidul amniotic conține proteine fetale și celule cutanate desprinse în cursul creșterii fetale. 
• Cromozomii fetali și ADN-ul sunt analizați pentru anomalii genetice precum sindromul Down.
• În timpul amniocentezei, ecografia ajută medicul să treacă un ac prin peretele abdominal al mamei, uter și sacul amniotic pentru recoltarea lichidului. 
• Prin măsurarea nivelului alfa-fetoproteinei pot fi evaluate posibile defecte de tub neural, inclusiv spina bifida, cauzată de închiderea incompletă a tubului neural embrionar.

Amniocenteza se poate efectua la femeile cu antecedente familiale de boli genetice sau care rămân însărcinate după 34 de ani. Poate fi utilizată și pentru testarea anemiei falciforme, fibrozei chistice, distrofiei musculare și bolii Tay-Sachs sau pentru a stabili dacă plămânii copilului sunt suficient de maturi. 

O altă metodă de diagnostic fetal, biopsia de vilozități coriale, presupune prelevarea unei bucăți mici din placentă, organul temporar care face legătura dintre mamă și făt.

Descrierea imaginii articolului: Imagine ecografică a unui făt uman 

aflat în lichidul amniotic.

Personalități istorice menționate în articol: Douglas Charles Aitchison Bevis (1919 – 1994).

• Subiectul anterior: Produsele din tutun și cancerul, 1951 – fumatul dăunează sănătății!
• Subiectul următor: Valve cardiace artificiale, 1952 – de la primele încercări la tehnologia modernă