Produsele din tutun și cancerul, 1951 – fumatul dăunează sănătății!

La începutul anilor 1500, tutunul a ajuns în Europa din ținuturile indigene ale Lumii Noi și a fost chiar lăudat ca remediu pentru diverse afecțiuni, de la gonoree la răni provocate de arme. Spre sfârșitul anilor 1500 devenise un drog recreațional popular. Unele triburi amerindiene continuă și astăzi să îl cultive pentru ceremonii, crezând că fumul poartă rugăciunile spre cer.

În istoria de 10 mii de ani a omenirii, tutunul este răspândit doar de 500 de ani

Răspândirea și popularitatea tutunului sunt strâns legate de procese istorice precum colonialismul, comerțul și schimburile culturale. În secolele 17 și 18, utilizarea lui s-a extins și mai mult în lume, devenind o marfă comercială globală.

În istoria utilizării tutunului, adevărata explozie s-a produs la începutul anilor 1900, mai ales între 1930 și 1940, odată cu războaiele mondiale. Consumul anual de tutun și produse din tutun a crescut de la câteva miliarde de bucăți în 1900 la aproximativ 5,5 bilioane în 2020. În SUA, consumul de țigări pe persoană s-a dublat între 1930 și 1940, iar până în 1939, 66% dintre bărbații sub 40 de ani fumau. La începutul anilor 1880 se consumau aproximativ 6 pound de tutun pe persoană de 18 ani și peste; 56% era tutun de mestecat și doar 1% era sub formă de țigări fabricate.

Datele arată că adevărata explozie a consumului de tutun s-a produs în prima jumătate a secolului 20, când utilizarea țigărilor a crescut semnificativ. În special anii 1930 și 1940 se remarcă prin creșterea importantă a consumului de tutun și, mai ales, de țigări. Trebuie însă menționat că utilizarea și comerțul cu tutun au accelerat creșterea economică în America anilor 1700 și că produsul a devenit foarte profitabil în Europa, unde exista cerere mare.

Efectele nocive nu au devenit evidente până în anii 1950

Unul dintre studiile importante care au arătat asocierea puternică dintre fumat și cancerul pulmonar a fost realizat de fiziologul britanic Richard Doll și statisticianul britanic Bradford Hill. Publicat în 1951, se baza pe interviuri cu aproximativ 700 de pacienți din 20 de spitale londoneze. Probabilitatea cancerului pulmonar la fumătorii înrăiți, față de nefumători, era de 50 de ori mai mare, au concluzionat ei. Doll a considerat asocierea înspăimântătoare și a renunțat el însuși la fumat la jumătatea desfășurării studiului. Un studiu ulterior, cu participarea a peste 30 de mii de medici, a confirmat asocierea dintre tutun și cancer.

În 1954, ministrul sănătății din Regatul Unit, Iain Macleod, a vorbit la o conferință de presă https://www.drozdogan.com/e-sigara-nikotin-vucutta-ne-kadar-kalir-zararlari/, afirmând: „Trebuie acceptat faptul că există o asociere între cancerul pulmonar și fumat.” Macleod a continuat să fumeze pe tot parcursul discursului.

Astăzi, tutunul este cea mai importantă cauză de deces prevenibil. Afecțiunile al căror risc crește prin consumul de tutun includ:

• Diferite tipuri de cancer (de exemplu, cancer pulmonar, renal, laringian, al gâtului, mamar, vezical, esofagian, pancreatic și gastric)
• Infarcte miocardice
• Accidente vasculare cerebrale
• Boală pulmonară obstructivă cronică (de exemplu, dificultăți de respirație din cauza emfizemului și bronșitei cronice)
• Avort spontan
• Naștere prematură
• Ateroscleroză 
• Hipertensiune arterială 

Numai în secolul al XX-lea, consumul de tutun a provocat moartea a aproximativ 100 de milioane de oameni.

Fumul de tutun conține substanțe care se leagă de ADN— (materialul genetic al unei celule) — și provoacă mutații (modificări ale secvenței genetice) ; aceste substanțe sunt cancerigene. Mutațiile pot împiedica moartea celulară programată, iar celulele pot deveni canceroase. Tutunul conține și o substanță care acționează asupra nucleului accumbens, implicat în plăcere, dependență și diverse emoții, unde se eliberează dopamina (un neurotransmițător) , stimulând eliberarea acesteia și favorizând dependența. Această substanță este nicotina.

Personalități istorice menționate în articol: Austin Bradford Hill (1897–1991), William Richard Shaboe Doll (1912–2005), Iain Norman Macleod (1913–1970)

• Subiectul anterior: Celulele HeLa, 1951 – primele celule umane nemuritoare
• Subiectul următor: Amniocenteza, 1952 – evaluarea sănătății copilului din uter