Beneficiile și riscurile îndepărtării complete a ganglionilor axilari în cancerul de sân

The Lancet Oncology a publicat la 6 august 2024 o analiză realizată de de Boniface și colaboratorii, pe baza studiului de fază III SENOMAC, care a constatat că, la pacientele cu cancer de sân, identificarea statusului pN2-3 (cel puțin patru metastaze ganglionare), pentru a stabili astfel eligibilitatea pentru tratament adjuvant (de protecție după operație) cu un inhibitor CDK4/6, prin utilizarea disecției axilare ganglionare de completare (tALND), crește semnificativ riscul unei afectări severe sau foarte severe a funcției fizice a brațului.

Importanța studiului 

Disecția axilară ganglionară de completare (tALND) este efectuată la pacientele cu cancer de sân pentru a determina dacă boala s-a extins la ganglionii limfatici și pentru a stabili mai precis stadiul acesteia. Procedura are, de asemenea, un rol important în stabilirea necesității tratamentului adjuvant.

Tratamentul adjuvant cuprinde terapiile suplimentare administrate după operație pentru a reduce riscul de recidivă a cancerului. Acestea includ chimioterapia, radioterapia, hormonoterapia și terapiile țintite. În special, inhibitorii CDK4/6, precum abemaciclib, au fost aprobați pentru pacientele cu cancer de sân cu risc ridicat, cu receptori hormonali pozitivi și HER2 negativ. Abemaciclib oprește creșterea și diviziunea celulelor canceroase, vizând anumite proteine care controlează ciclul celular. Aprobarea acestui medicament este deosebit de importantă datorită potențialului său de a îmbunătăți supraviețuirea fără boală. Totuși, la alegerea tratamentului trebuie avut în vedere că asemenea intervenții chirurgicale pot provoca reacții adverse fizice grave. De aceea, raportul beneficiu-risc trebuie evaluat cu atenție pentru fiecare pacientă.

Detaliile studiului

Studiul include date dintr-un subgrup al studiului SENOMAC, format din paciente din centre din cinci țări europene, repartizate aleatoriu pentru tALND sau doar pentru biopsia ganglionului santinelă.

Biopsia ganglionului santinelă presupune îndepărtarea și examinarea primilor unu-doi ganglioni limfatici la care s-ar putea extinde cancerul, în timpul operației pentru cancer de sân. Această metodă ajută la stabilirea extinderii cancerului fără a necesita intervenții mai ample, precum disecția ganglionilor axilari.

Subgrupul SENOMAC era format din paciente cu cancer de sân cu receptori estrogenici pozitivi, HER2 negativ, T1-2, grad histologic 1 până la 2 și dimensiunea tumorii ≤ 5 cm. Aceste paciente au fost corelate cu un grup de paciente eligibile pentru tratament adjuvant cu abemaciclib atunci când erau identificate patru sau mai multe metastaze ganglionare, din studiul monarchE , pentru compararea grupurilor.

Obiectivul principal a fost determinarea numărului de paciente care dezvoltă o afectare severă sau foarte severă a funcției fizice a brațului, raportată de pacientă la 1 an după operație, în rândul celor care ar primi 2 ani de tratament adjuvant cu abemaciclib pentru a preveni un eveniment de supraviețuire fără boală invazivă în 5 ani, folosind datele despre aceste evenimente din cohorta monarchE.

Supraviețuirea fără boală invazivă reprezintă perioada în care pacienta rămâne în viață după tratament fără ca boala să se extindă în alte părți ale corpului.

Rezultate

Dintre cele 1342 de paciente din grupul SENOMAC care au completat chestionarele, după o urmărire mediană de 45,2 luni, 84 dintre cele 634 de paciente supuse tALND (13%) au raportat o afectare severă sau foarte severă a funcției fizice a brațului, comparativ cu 30 dintre cele 708 paciente la care s-a efectuat doar biopsia ganglionului santinelă (4%) (P < 0,0001).

Conform datelor din studiul monarchE, ar fi necesară efectuarea disecției axilare ganglionare de completare (tALND) la 104 paciente pentru a preveni un eveniment de supraviețuire fără boală invazivă pe parcursul a 5 ani. Totuși, s-a estimat că 9 dintre aceste 104 paciente ar risca o afectare severă sau foarte severă a funcției fizice a brațului la un an după operație.

Comentariu

Efectuarea tALND pentru a stabili eligibilitatea pentru abemaciclib și a preveni evenimentele de supraviețuire fără boală invazivă pe parcursul a 5 ani implică riscul unor efecte adverse severe sau foarte severe la nivelul brațului. Prin urmare, tALND nu ar trebui încurajată în acest scop.

Acest studiu subliniază că, în tratamentul cancerului de sân cu risc scăzut, riscurile tALND depășesc beneficiile și sugerează preferarea unor metode mai puțin invazive la alegerea tratamentului.

*

• Subiect asociat: Este necesară îndepărtarea tuturor ganglionilor axilari? Noi abordări în cancerul de sân