Trebuie îndepărtați toți ganglionii axilari? Abordări noi în cancerul mamar

Importanța ganglionilor limfatici axilari în cancerul mamar

Examinarea și îndepărtarea ganglionilor limfatici de la subraț, numiți ganglioni axilari, sunt efectuate în cancerul mamar pentru a determina extinderea bolii și a elimina celulele canceroase care s-ar fi putut răspândi. Disecția ganglionilor axilari este o procedură esențială pentru a stabili dacă boala s-a extins la ganglioni și are un rol important în stadializare. Statusul ganglionilor poate fi determinant pentru planificarea tratamentului și creșterea supraviețuirii.

De ce sunt îndepărtați ganglionii axilari?

Dacă celulele cancerului mamar s-au răspândit la ganglionii limfatici, boala este avansată regional și pot fi necesare tratamente suplimentare, precum chimioterapia, terapia țintită sau radioterapia. Îndepărtarea ganglionilor axilari este importantă pentru reducerea riscului de recidivă (reapariție) și creșterea supraviețuirii pe termen lung. Procedura are însă și efecte adverse: pot apărea complicații precum pierderea sensibilității la subraț, umflarea brațului (limfedem) și limitarea mișcărilor.

Metode mai puțin invazive: biopsia ganglionului santinelă

Astăzi, se încearcă reducerea acestor riscuri prin metode mai puțin invazive, precum biopsia ganglionului santinelă, care examinează doar primii câțiva ganglioni, numiți ganglioni santinelă sau de pază.

Un studiu nou – disecția axilară extinsă nu este necesară

Tratamentul neoadjuvant include chimioterapia și/sau medicamentele țintite administrate pentru a micșora tumora înainte de operație. În cancerul mamar, această metodă reduce dimensiunea tumorii, facilitează intervenția chirurgicală și permite păstrarea unei cantități mai mari de țesut mamar. În plus, oferă posibilitatea evaluării răspunsului tumoral la tratament și ghidează terapia de după operație.

JAMA Oncology a publicat la 25 aprilie 2024 un studiu care arată că, la pacientele cu cancer mamar clinic ganglionar pozitiv la diagnostic, biopsia ganglionului santinelă (SLNB) sau disecția axilară țintită (HAD), în locul disecției axilare (ALND) după chimioterapia neoadjuvantă, sunt asociate cu rate mici de recidivă axilară, indicând că ALND nu este necesară la aceste paciente. Constatările susțin omiterea ALND în acest grup.

Cercetătorii au examinat, în 25 de centre din 11 țări, paciente cu cancer mamar în stadiul II-III, ganglionar pozitiv și confirmat prin biopsie, tratate cu chimioterapie neoadjuvantă: în total, 1144 de paciente . Dintre acestea, 93% aveau boală N1, 54% aveau boală ERBB2-pozitivă (denumită anterior HER2), iar 66% obținuseră răspuns patologic complet la nivelul sânului.

Disecția axilară țintită (HAD) este o tehnică chirurgicală care combină biopsia ganglionului santinelă cu localizarea imagistică și îndepărtarea ganglionului marcat cu un clip în cursul chimioterapiei neoadjuvante. Metoda urmărește evaluarea mai precisă a răspândirii cancerului în axilă.

Metodă

În total, 666 de paciente (58%) au avut biopsie a ganglionului santinelă cu cartografiere cu doi trasori, iar 478 (42%), disecție axilară țintită. Disecția țintită includea biopsia ganglionului santinelă și localizarea imagistică a ganglionului marcat cu un clip.

Studiul a urmărit ca obiective principale ratele oricărei recidive axilare (reapariția cancerului) la 3 și 5 ani. Obiectivele secundare au inclus recidiva locoregională, orice recidivă invazivă (locoregională și la distanță) și numărul ganglionilor îndepărtați.

Rezultate

• Radioterapia ganglionară: Au primit radioterapie axilară 85% dintre pacientele cu HAD și 78% dintre cele cu SLNB.
• Recuperarea ganglionului cu clip: Ganglionul marcat cu clip a fost recuperat cu succes în 97% dintre cazurile HAD și în 86% dintre cazurile SLNB.
• Numărul ganglionilor santinelă: Numărul mediu de ganglioni santinelă îndepărtați a fost 3 prin HAD și 4 prin SLNB (P < 0,001).
• Numărul total al ganglionilor: Numărul mediu total al ganglionilor îndepărtați a fost 3,95 prin HAD și 4,44 prin SLNB (P < 0,001).
• Ratele recidivei axilare: Ratele oricărei recidive axilare la 3 și 5 ani au fost 0,65%, respectiv 1,0%. Nu a existat o diferență semnificativă între HAD (0,5%) și SLNB (0,8%) în privința recidivei axilare la 3 ani.
• Ratele recidivei locoregionale și invazive: La 5 ani, rata recidivei locoregionale a fost 2,7%, iar a oricărei recidive invazive, 10%, fără diferențe semnificative între grupurile chirurgicale.

Studiul a precizat că răspunsul patologic complet (pTY) este un factor important în decizia de a omite disecția axilară după tratamentul neoadjuvant. În special, 66% dintre participante au obținut pTY la nivelul sânului. Totuși, rezultatele generale arată rate mici de recidivă axilară după omiterea disecției, indiferent de prezența sau absența unui răspuns patologic complet .

Prin urmare, potrivit studiului, prezența unui răspuns patologic complet poate fi considerată un factor care susține omiterea disecției axilare, dar nu este singurul criteriu determinant. În general, omiterea ALND la pacientele ganglionar pozitive a fost asociată cu rate mici de recidivă axilară, sugerând siguranța și eficacitatea acestei abordări.

Rezultatele studiului pot fi legate de faptul că multe paciente cu axilă clinic ganglionar pozitivă au primit radioterapie axilară (RT). Aceasta poate contribui la distrugerea celulelor tumorale din axilă și, astfel, la ratele mici de recidivă axilară.

Concluzii și recomandări

Studiul arată că recidiva axilară precoce este foarte rară după omiterea disecției ganglionilor axilari (ALND) în urma chimioterapiei neoadjuvante și că ratele de recidivă sunt similare după disecția axilară țintită (HAD) și biopsia ganglionului santinelă (SLNB).

Aceste date încurajează evitarea intervențiilor chirurgicale inutile și utilizarea metodelor mai puțin invazive, păstrând calitatea vieții pacienților cu cancer. Abordarea oferă o strategie terapeutică promițătoare atât pentru pacienți, cât și pentru profesioniștii din oncologie.