Bolile autoimune 1956 – organismul declară război propriilor celule

Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar, nerecunoscând corect propriul organism, atacă și distruge celulele și țesuturile sănătoase ale acestuia. 

În 1956, tiroidita Hashimoto a devenit prima boală „glandulară” despre care s-a demonstrat că este autoimună. În aceeași perioadă, cercetătorii britanici Ivan Roitt, Deborah Doniach și Peter Campbell au descoperit, la pacienții cu tiroidită (inflamația glandei tiroide) autoanticorpi circulanți împotriva tiroglobulinei (o proteină din glanda tiroidă) .

În paralel cu această descoperire, în Statele Unite, Noel Rose și Ernest Witebsky au reușit să inducă tiroidita amestecând o parte din tiroida unui iepure cu bacterii și reinjectând materialul în laba iepurelui. Observând tiroidele inflamate ale iepurilor și anticorpii lor împotriva tiroglobulinei, Rose s-a gândit că ar putea fi dificil să îi convingă pe ceilalți cercetători de această constatare surprinzătoare. Deși Julius Donath și Karl Landsteiner demonstraseră în 1904 că hemoglobinuria paroxistică la rece (o boală în care sunt distruse celulele roșii) are o componentă autoimună, timp de mulți ani s-a considerat că bolile autoimune nu există.

• Bolile autoimune prezintă o predispoziție genetică, iar aproximativ 75% dintre cazuri sunt femei. Printre sutele de boli autoimune și afecțiuni asociate autoimunității se numără: 
• Artrita reumatoidă (inflamație și eroziune articulară)
• Lupusul eritematos sistemic (provoacă inflamație și poate afecta numeroase sisteme de organe) 
• Scleroza multiplă (deteriorează teaca din jurul fibrelor nervoase)

Tratamentele pentru aceste boli includ corticosteroizi (pentru a controla inflamația) și alte imunosupresoare. În unele cazuri, bolile autoimune la om pot fi declanșate de o infecție.

Explicația imaginii articolului: Radiografia mâinii unui pacient cu artrită reumatoidă. Această boală duce adesea la distrugerea cartilajului articular și la deformarea articulațiilor.

Personalități istorice menționate în articol: Hashimoto Hakaru (1881 – 1934), Ernest Witebsky (1901 – 1969), Deborah Doniach (1912 – 2004), Peter Campbell (1921 – 2005), Ivan Maurice Roitt (n. 1927), Noel Richard Rose (n. 1927)

• Subiectul anterior: Vaccinul împotriva poliomielitei 1955 – poliovirusul
• Subiectul următor: Transplantul de măduvă osoasă – transplantul de celule stem 1956