Cât de mult influențează structura noastră GENETICĂ evoluția severă a infecției SARS-CoV-2 (COVID-19)?

De ce unele persoane trec prin infecția numită COVID-19, provocată de virusul SARS-CoV-2, în formă severă, iar altele au o boală ușoară sau fără simptome? Anumiți factori clinici de risc pentru COVID-19 sunt destul de bine definiți: vârsta înaintată, obezitatea, sexul masculin, bolile asociate… Totuși, COVID-19 poate evolua sever și la unele persoane fără acești factori. Cercetările recente arată că, pentru un număr mic de persoane, pe lângă factorii clinici, și factorii genetici influențează diferitele tablouri clinice ale COVID-19.

Sistemul imunitar, genetica și riscul de infecție

Sistemului imunitar i-au fost identificate tulburările care favorizează infecțiile în 1952, prin descrierea deficitului de gammaglobulină.

Până acum au fost descrise peste 400 de tulburări ale sistemului imunitar înnăscut. Cu sprijinul geneticii și imunologiei, știm clar că deficitul imunitar înnăscut determină predispoziția la infecții. În timp ce știința dezvoltă împotriva COVID-19 vaccinuri noi și tratamente, sunt cercetați și factorii genetici care influențează evoluția bolii.

Care sunt studiile recente despre SARS-CoV-2 și predispoziția genetică?

1. În iulie 2020, în „JAMA Network” a fost publicat un studiu cu analize genetice la 4 bărbați tineri cu infecție COVID-19 severă. Analizele au identificat, în gena TLR7 de pe cromozomul X, variante (modificări) care provoacă disfuncții. S-a stabilit că aceste variante provoacă erori în producția de interferon de tip 1 și de tip 2. Interferonii sunt molecule importante ale răspunsului imunitar împotriva infecțiilor virale.
2. În iulie 2020, în „Nature” au fost publicate analize efectuate la 113 pacienți cu COVID-19. S-a observat că răspunsul imunitar „neadaptat și excesiv” influența evoluția nefavorabilă a bolii COVID19.
3. În septembrie 2020, Grupul de Studiu Genetic COVID-19 a publicat în revista „NEJM” un studiu care a inclus 1980 de pacienți cu COVID-19. S-a constatat că varianta din regiunea 3p21.31 a cromozomului 3 determina predispoziție genetică la COVID-19.
4. În septembrie 2020, în revista „Nature” a fost publicat un studiu care a constatat că acest factor de risc identificat în regiunea cromozomului 3 era moștenit din genomul neanderthalian. S-a observat că factorul exista la 50 la sută dintre oamenii din Asia de Sud, iar în Europa la 16.
5. În octombrie 2020, în revista „Science” a fost publicat un studiu care a analizat genomurile a 659 de pacienți cu COVID-19 sever și ale unor pacienți asimptomatici (fără simptome) cu COVID-19, în număr de 534. La doar 3,5% dintre pacienții cu pneumonie COVID-19 letală au fost identificate variante în 13 regiuni cromozomiale care provocau disfuncții. S-a observat că aceste variante produceau erori în imunitatea interferonului de tip 1 dependentă de TLR3 ȘI IRF7. Tulburările imunității interferonului de tip1 provoacă evoluția severă a bolii COVID19. Totuși, aceste modificări genetice explică doar un procent mic dintre pacienții în stare gravă.
6. În octombrie 2020, la Congresul Societății Americane de Genetică Umană a fost prezentat cel mai amplu studiu de până atunci, din mai multe ascendențe, de secvențiere a exomului. Au fost identificate 4 regiuni genetice și 3 gene specifice asociate evoluției și predispoziției la COVID-19. Cercetătorii au analizat date din șase studii, de la peste 860 de mii de persoane cu patru ascendențe diferite, și au examinat diferențele genetice în trei categorii. Acestea au fost susceptibilitatea la infecția SARS-CoV-2, necesitatea spitalizării și tablourile clinice severe (intubare și deces). Ca în studiile anterioare, variația din regiunea 3p21.31 a fost asociată evoluției severe a bolii. În plus, s-a constatat că genele GPS2, METTL7B și PLPPR3 determinau susceptibilitate la COVID-19. Regiunile cromozomiale 22q21.1, 16q24.3,1p31.1 au fost asociate evoluției severe a bolii.
7. În alt studiu prezentat la același congres au fost analizate date de la 14000 de cazuri pozitive și un grup de control de peste 1 milion de persoane. S-a constatat că o variație de pe cromozomul 3 putea influența evoluția bolii COVID-19. Totuși, această variantă nu a fost asociată predispoziției la COVID-19.
8. Într-un studiu realizat de cercetători din SUA și Canada au fost identificate, în 2 regiuni cromozomiale, 6 gene (CCR9, SLC6A20, CXCR6, LZTFL1, FYCO1 și IFNAR2) asociate stării clinice a pacienților spitalizați cu COVID-19.
9. Un studiu publicat în decembrie 2020, condus de cercetătorul turc Ferhat Ay, a identificat o asociere între variantele genetice de risc și expresia genelor din celulele imunitare. De exemplu, s-a observat că varianta de risc 3P21.31 influența expresia genei CCR2 în celulele sistemului imunitar.

Avem suficiente informații despre predispoziția genetică la COVID-19?

Nu au fost identificate încă toate genele care determină predispoziția genetică la COVID-19! După cum se știe, cercetările genetice se desfășoară pe baza „metodelor științifice”. Acest proces necesită studii clinice îndelungate și diferite analize.

Studiile publicate în ultimele luni arată că unele gene și variații genetice influențează răspunsul sistemului imunitar la SARS-CoV-2. Totuși, aceste studii trebuie analizate pe mai mulți participanți, luând în considerare sexul, vârsta și celelalte boli cronice.

Studiile au demonstrat efectul variantei genetice 3p21.31 asupra evoluției bolii. Această variantă trebuie examinată și confirmată în diferite grupuri de pacienți. Există studii cu rezultate diferite privind rolul ei în evoluția bolii și/sau predispoziție.

Cât dintre cazurile de COVID-19 care vor evolua sever explică cercetările genetice actuale?

Avem nevoie de timp pentru rezultate mai clare despre COVID19 și predispoziția genetică. Rolul geneticii în evoluția severă sau ușoară a COVID-19 rămâne neclar și, după cum arată exemplele de mai sus, modificările genetice pot explica doar o mică parte dintre pacienții cu boală severă. Vârsta înaintată, obezitatea, sexul masculin și bolile cronice asociate rămân cei mai importanți factori de risc pentru COVID-19 sever. Există și exemple de cazuri care nu pot fi explicate prin starea genetică. De exemplu, într-un studiu publicat la 8 decembrie în revista „Annals of Internal Medicine” s-a raportat că, dintre doi frați gemeni monozigoți, unul a avut COVID-19 sever, iar celălalt o formă ușoară. Acești gemeni monozigoți, identici genetic, erau complet asemănători și ca greutate și absență a bolilor asociate. În plus, contractaseră SARS-CoV-2 din aceeași sursă. Acest exemplu ne face să ne gândim că până și persoane complet identice genetic pot avea evoluții diferite ale COVID-19. Situația sugerează rolul factorilor epigenetici.

Vă puteți afla riscul genetic pentru COVID-19 printr-un test?

Pe măsură ce cresc cercetările genetice despre COVID-19 și ies la lumină unele date, au început să fie discutate „Testele de predispoziție genetică la COVID-19”. Desigur, aceasta aduce multe întrebări și probleme potențiale.

În primul rând, pentru a determina cine va avea COVID-19 sever, „prezentarea unor date științifice imature ca un kit comercial de testare genetică” implică multe probleme etice. Mai ales screeningul populației prin aceste teste va provoca neînțelegeri.

De exemplu, un test de predispoziție genetică la COVID-19 arată la o persoană un risc mare de boală severă. Cum va fi protejată această persoană și, mai mult, cum îi va fi protejată starea psihică? Sau, invers, testul genetic indică risc mic de boală severă; ce se va întâmpla dacă persoana renunță la măsurile de precauție și face COVID-19 sever? Pe de altă parte, cum vor fi interpretate testele de predispoziție genetică la persoanele cu factori clinici de risc precum vârsta înaintată, obezitatea și bolile asociate și ce recomandări vom face în practica clinică persoanelor testate?

Încă nu avem informații suficient de clare din studiile de predispoziție genetică la COVID-19. În studii nu s-a putut efectua o analiză completă genotip-fenotip a constatărilor. Sunt necesare analize cu mai mulți participanți, ținând cont de stările clinice necunoscute ale persoanei (obezitate, boli cardiace).

Într-o pandemie atât de importantă, aceste teste genetice pot crea o nouă formă de discriminare. Până la apariția unui vaccin sau tratament eficient, persoanele cu predispoziție genetică pot fi considerate nepotrivite pentru anumite locuri de muncă. Pot întâmpina probleme cu asigurarea de sănătate și alte aspecte. În plus, există multe lacune legale privind confidențialitatea informațiilor genetice.

În concluzie, diferențele genetice pot avea un rol semnificativ în modul în care trecem prin COVID-19, dar cele descoperite până acum explică doar o mică parte dintre cazurile severe de COVID-19. Indiferent de predispoziția genetică, trebuie să aplicați regulile de bază pentru protecția împotriva SARS-CoV-2. Prin distanțare socială, purtarea măștii și dezinfecția regulată a mâinilor puteți reduce riscul bolii COVID-19.

*

SUBIECTE ASOCIATE

• Covid-19 statistici actualizate din lume și Turcia
• Ultimele știri și progrese științifice despre coronavirus