Ce este hipercalcemia (calciul crescut) în cancer? Cauze, simptome și tratament

Hipercalcemia afectează până la 30% dintre pacienții cu cancer și, deși apare în majoritatea tipurilor de cancer, este frecventă în special la cei cu cancer pulmonar fără celule mici, cancer de sân, mielom multiplu, carcinom cu celule scuamoase (plate) al capului și gâtului, cancer urotelial și cancer ovarian.

Hipercalcemia reprezintă creșterea concentrației de calciu din sânge peste nivelul normal. Aceasta apare, de obicei, din cauza eliberării excesive a calciului din oase în circulație, a incapacității rinichilor de a elimina suficient calciu sau a aportului excesiv de calciu prin sistemul digestiv. Hipercalcemia poate fi un semn al anumitor boli și poate apărea mai ales în afecțiuni grave precum cancerul.

Hipercalcemia la pacienții cu cancer poate avea atât cauze legate de cancer, cât și cauze neoncologice.

Cauzele neoncologice ale hipercalcemiei pot fi asemănătoare celor întâlnite în populația generală.

Subtipurile și simptomele hipercalcemiei

Hipercalcemia este definită printr-o concentrație serică a calciului cu 2 deviații standard peste valorile medii.

Hipercalcemia poate fi clasificată ca:

• ușoară (10,5-11,9 mg/dL),
• moderată (12,0-13,9 mg/dL) sau
• criză hipercalcemică (14,0-16,0 mg/dL).

Hipercalcemia asociată cancerului este împărțită în patru subtipuri:

• umorală,
• osteolitică locală,
• mediată de 1,25-dihidroxivitamina D și
• hiperparatiroidism ectopic.

În malignitate (cancer), hipercalcemia umorală apare atunci când celulele tumorale produc PTHrP (proteina înrudită cu hormonul paratiroidian), o proteină asemănătoare hormonului paratiroidian. Aceasta se leagă de receptori specifici din oase și rinichi, crescând eliberarea calciului din oase în circulație și reabsorbția renală a calciului. Astfel, nivelul calciului din sânge crește.

Dacă un cancer a metastazat în oase, apare hipercalcemia osteolitică locală. În această situație, celulele tumorale din oase secretă substanțe care cresc activitatea osteoclastelor, celulele care distrug osul, și suprimă activitatea osteoblastelor, celulele responsabile de formarea osului.

Unele tumori pot produce hormon paratiroidian (PTH), care este produs în mod normal de glandele paratiroide. Hiperparatiroidismul ectopic este denumirea acestei situații, în care hormonul PTH poate provoca hipercalcemie prin stimularea eliberării calciului din oase.

Unele tumori pot crește nivelul calciului prin influențarea metabolismului vitaminei D. Aceste tumori produc în exces o enzimă care asigură transformarea vitaminei D în forma sa activă, 1,25-dihidroxivitamina D. Vitamina D activă crește nivelul calciului din sânge prin intensificarea absorbției intestinale a calciului și a eliberării sale din oase.

Subiect conex: Ce sunt metastazele osoase? De ce metastazează cancerele în oase și cum se tratează?

Care sunt simptomele hipercalcemiei?

Hipercalcemia poate provoca pietre la rinichi, boală renală cronică, dureri osoase, eliminarea excesivă a urinei, tulburări gastrointestinale (greață, vărsături, constipație), pancreatită, ulcer gastric și simptome neuropsihiatrice precum anxietate, depresie, slăbiciune și confuzie.

Cele mai frecvente simptome ale hipercalcemiei asociate cancerului sunt:

• Oboseală și slăbiciune
• Sete excesivă și urinări frecvente
• Greață și vărsături
• Pierderea apetitului și scădere în greutate
• Constipație
• Durere abdominală
• Modificări ale stării mentale, de exemplu confuzie sau dificultăți de concentrare
• Slăbiciune musculară
• Durere osoasă sau fracturi

De ce este importantă hipercalcemia în cancer?

Hipercalcemia poate fi primul semn al cancerului în unele afecțiuni hematologice maligne, dar adesea nu este recunoscută de medicii care nu sunt oncologi.

Pacienții pot avea simptome foarte nespecifice și pot crede că sunt doar obosiți și deshidratați. Uneori, acest lucru continuă mult timp, iar boala se poate manifesta prin hipercalcemie abia când pacientul se prezintă în cele din urmă la urgență.

La un pacient care primește tratament oncologic activ, hipercalcemia nu constituie adesea o problemă, deoarece oncologii urmăresc nivelul calciului în cadrul analizelor de laborator de rutină.

La pacienții în remisiune, adică cei care au terminat tratamentul oncologic și sunt monitorizați, un nivel al calciului mai mare decât cel așteptat poate fi un semn al recidivei cancerului, mai ales dacă pacientul acuză și oboseală și somnolență.

Medicii recunosc bine simptomele și rezultatele de laborator ale hipercalcemiei. Totuși, dacă nu este suspectată, această afecțiune, care poate fi bine gestionată, poate trece ușor neobservată.

Cum se testează hipercalcemia?

Cel mai simplu, hipercalcemia este depistată prin măsurarea calciului seric.

În plus, pentru identificarea cauzei pot fi testate nivelurile serice de PTH, calcitonină, vitamina D, calciu ionizat, fosfor, magneziu și fosfatază alcalină, funcția renală și raportul calciu-creatinină din urină.

Ce este valoarea calciului corectat?

Valoarea calciului corectat este o măsurătoare în care nivelul calciului total este ajustat în funcție de concentrația albuminei din plasma sanguină. Albumina face parte din proteinele sanguine, iar calciul se leagă de această proteină; de aceea, dacă nivelul albuminei este scăzut, valoarea calciului total poate fi înșelătoare.

Calciul corectat se calculează, de obicei, prin următoarea formulă:

• Calciul total măsurat + 0.8 x (nivelul normal al albuminei – nivelul măsurat al albuminei)

Când nivelul albuminei este scăzut, această formulă reflectă mai fidel nivelul real al calciului liber.

Identificarea cauzei hipercalcemiei este importantă pentru alegerea celei mai bune abordări de gestionare, iar severitatea hipercalcemiei poate influența și tratamentele oncologice selectate.

Tratamentul hipercalcemiei la pacienții cu cancer

Hipercalcemia afectează funcția de filtrare a rinichilor și crește producția de urină, ceea ce duce la deshidratare (pierdere de lichide). În plus, nivelurile ridicate ale calciului pot provoca tulburări gastrointestinale, declanșând greață și vărsături care accentuează pierderea de lichide.

Printre metodele de bază pentru tratarea hipercalcemiei se numără administrarea de lichide intravenos (IV), pentru corectarea deshidratării (pierderii de lichide), și bifosfonații sau denosumabul, tratamente care reduc distrugerea osoasă. Pot fi utilizate și calcitonina, glucocorticoizii și, în anumite situații, dializa.

În cele din urmă, pentru ca starea pacienților cu hipercalcemie asociată cancerului să se îmbunătățească, trebuie tratat cancerul subiacent.

Recomandările pentru tratamentul hipercalcemiei asociate cancerului la adulți sunt următoarele:

• În hipercalcemia asociată cancerului, trebuie administrat un tratament cu bifosfonați intravenos (IV) sau cu denosumab. Dintre aceste două opțiuni, denosumabul este preferat bifosfonaților.
• În cazurile de hipercalcemie severă, cu niveluri foarte ridicate ale calciului (calciu seric >14 mg/dL [3,5 mmol/L]), se recomandă asocierea calcitoninei cu acțiune de scurtă durată (își pierde efectul în 48-72 de ore) cu un bifosfonat IV sau cu denosumab.
• Pentru pacienții care au primit anterior bifosfonați IV, dar la care hipercalcemia a recidivat sau nu s-a ameliorat, se recomandă denosumab.
• La pacienții cu o tumoră care determină niveluri ridicate de calcitriol și care primesc deja medicamente derivate din cortizon, dacă persistă hipercalcemia simptomatică sau severă, se recomandă adăugarea unui bifosfonat IV ori a denosumabului.
• În hipercalcemia asociată cancerului paratiroidian se recomandă un calcimimetic pentru formele cu simptome ușoare, iar pentru hipercalcemia mai severă, un bifosfonat IV sau denosumab.
• Dacă hipercalcemia asociată cancerului paratiroidian nu poate fi controlată cu un calcimimetic, se poate adăuga la tratament un bifosfonat IV sau denosumab.
• În hipercalcemia asociată cancerului paratiroidian care nu poate fi controlată printr-un bifosfonat IV sau denosumab, este adecvată adăugarea unui calcimimetic la tratament.

Având în vedere că hipercalcemia asociată cancerului este adesea legată de stadii avansate ale bolii sau de o biologie agresivă, oncologii ar putea trebui să ia în considerare, în anumite situații, implicarea serviciilor de îngrijire paliativă. De exemplu, hipercalcemia depistată în timpul tratamentului poate însemna că acesta nu funcționează atât de bine pe cât se spera și că ar putea fi momentul unei discuții cu pacientul despre îngrijirea la sfârșitul vieții.

Rezumat și recomandări

Hipercalcemia este o problemă frecventă la pacienții cu cancer și poate avea consecințe grave dacă nu se intervine corect și la timp. Abordările terapeutice variază în funcție de tipul și severitatea hipercalcemiei. În primul rând, tratarea cauzei de bază este esențială și este susținută, de regulă, prin lichide IV și medicamente care reglează metabolismul osos. Îmbunătățirea calității vieții și controlul hipercalcemiei sunt esențiale pentru menținerea eficacității tratamentului oncologic și îmbunătățirea stării generale de sănătate. Pe lângă tratarea hipercalcemiei, oncologii trebuie să fie permanent atenți pentru a identifica precoce și a preveni această situație potențial letală. Acest lucru este valabil atât pentru pacienții care primesc tratament oncologic activ, cât și pentru cei aflați în remisiune. Gestionarea hipercalcemiei necesită o abordare multidisciplinară în contextul complex al tratamentului cancerului și încurajează planificarea terapeutică centrată pe pacient.

*

Explicația imaginilor: Imaginea articolului a fost creată cu Microsoft Copilot folosind următoarea instrucțiune: „Poți ilustra acești termeni? Oboseală, sete, greață-vărsături, lipsa apetitului, constipație, durere abdominală.”