Ce este ozonoterapia? Ajută în cancer?

Ce este ozonoterapia?

Este o metodă care urmărește creșterea oxigenului sanguin prin administrarea substanțelor care eliberează oxigen în organism.

De unde provine ideea?

Ozonul, descoperit la mijlocul anilor 1800, a fost utilizat cu succes, datorită oxidării puternice, pentru dezinfecția instrumentelor chirurgicale, sălilor de operație și apei potabile. Ulterior s-a presupus că bolile se dezvoltă mai mult în lipsa oxigenului și că sporirea lui ar afecta celulele bolnave, începând testarea în corpul uman. Descoperirea respirației mai lente a celulelor canceroase a dus la testarea ozonului în cancer și multe boli. Progresele tehnice au arătat însă că mai mult oxigen nu distruge celulele canceroase.

Încercări de tratament cu ozon

Studiile nu au obținut dovezi științifice de eficacitate în cancer sau alte boli. Dimpotrivă, au demonstrat numeroase riscuri și chiar decese. Organizații internaționale prestigioase avertizează pacienții despre lipsa dovezilor și posibile efecte nocive. Metodele trebuie evitate până când cercetările clarifică necunoscutele, beneficiile și riscurile.

Analiză detaliată

Ozonoterapia este o metodă alternativă care introduce substanțe eliberatoare de oxigen, în forme și pe căi diferite, pentru a crește oxigenul organismului. Numită și terapie cu oxigen, oxidativă, de oxigenare, hiperoxigenare sau cu peroxid de hidrogen, folosește mai ales peroxid de hidrogen, H2O2, și ozon, O3. Numele provine din utilizarea frecventă a ozonului, formă chimic activă a oxigenului.

Diferă de utilizarea medicală obișnuită, care crește oxigenul inspirat, și de oxigenul hiperbaric, sub presiune. Forma frecventă este amestecarea ozonului cu gaze sau lichide și introducerea în corp. Poate fi administrat sub presiune prin rect, vagin sau alte cavități, ori injectat intramuscular sau subcutanat.

În autohemoterapie, practicianul adaugă ozon printr-un aparat în sângele prelevat și îl reintroduce pacientului. Diferitele terapii cu oxigen sunt promovate pentru anumite cancere, astm, emfizem, SIDA, artrită, boli cardiovasculare, scleroză multiplă și Alzheimer,între zeci de boli. Nu există dovezi științifice acceptate de vindecare. Câteva cazuri și puține publicații favorabile sunt foarte îndoielnice.

Scurt istoric

Ozonul, O3, este forma atmosferică de energie foarte mare, cu trei atomi de oxigen. Oxidarea puternică îl face eficient în dezinfectare. Descoperit la mijlocul anilor 1800, a început să fie folosit în 1856 pentru instrumente și săli de operație. La sfârșitul anilor 1800 a fost introdus și pentru apă, iar în Primul Război Mondial, 1, pentru răni, degerături și efectele gazelor toxice. În Germania, la mijlocul anilor 1800, afirmația că purifică sângele a atras interesul pentru utilizarea corporală. În anii 1920, ozonul și peroxidul au fost testate în gripă, iar injecțiile de peroxid într-o epidemie de pneumonie virală. Nu există însă dovezi de beneficiu.

Ideea eficacității în cancer a apărut în 1919, când doctorul William F. Koch a afirmat că o singură toxină provoacă boala și eliminarea ei ar preveni sau inversa cancerul. A spus că a dezvoltat glioksilit, un compus de oxigen injectabil intramuscular. Ulterior s-a raportat lipsa oricărei valori pentru diagnostic, tratament, alinare sau vindecare. Chimiștii fizicieni teoreticieni au arătat chiar imposibilitatea structurii revendicate. Koch nu a prezentat nici producția, nici existența compusului.

Credințele practicienilor actuali provin mai ales din teoriile lui Otto Warburg. În anii 1930, cercetătorul laureat Nobel în 1931 pentru enzime respiratorii a descoperit respirația mai lentă a celulelor canceroase. A dedus că acestea cresc în medii sărace în oxigen și că sporirea lui le-ar afecta sau omorî. Progresele ulterioare au arătat însă că oxigenul suplimentar nu le distruge. Se afirmă și sporirea energiei tuturor celulelor, producției de antioxidanți și imunității. Nici aceste afirmații nu au dovezi științifice.

Care sunt riscurile?

Ozonoterapia nu are dovezi fiabile de beneficiu în corpul uman, dar are chiar efecte dăunătoare. Ozonul este dinamic instabil și periculos. Literatura descrie chiar decese direct asociate administrării substanțelor eliberatoare de oxigen.

• Ozonul introdus în sânge formează specii reactive de oxigen care lezează țesuturile, putând declanșa boli sau agrava cele existente.
• Și inhalarea afectează plămânii. Nivelul mare emis de lămpile cu arc de carbon a lezat pleura proiecționiștilor, afecțiune numită «plămânul proiecționistului».
• Peroxidul de hidrogen, alt compus vândut de obicei concentrat, poate provoca la ingestie vărsături, arsuri severe în gât și stomac și chiar moarte.
• Contactul ocular poate leza corneea și provoca orbire, iar cel cutanat vezicule și arsuri.
• Injectarea peroxidului poate forma bule de oxigen care blochează sângele, provocând gangrenă și deces.
• Un studiu din 1993 a găsit dovezi că excesul de oxigen tisular poate leza materialul genetic și produce creștere anormală.
• Un studiu din 2001 a arătat subestimarea riscurilor de către susținători și a raportat numeroase efecte grave, inclusiv hepatită și cel puțin cinci decese.

Cercetările ozonoterapiei în cancer

Dovezile nu susțin că sporirea oxigenului afectează sau omoară cancerul. Fluxul redus face dificilă creșterea oxigenului în centrul tumorii.

FDA a precizat prima dată în 1976 și din nou în 2006 că ozonul este toxic și nu există dovezi de siguranță medicală. Studiile asocierii oxigenului cu radioterapia și chimioterapia nu au găsit beneficii clare. Nici injectarea peroxidului direct în tumori sau sânge nu a demonstrat avantaje.

Într-un studiu din 2008, unele tumori ale iepurilor au dispărut spontan; mai multe au dispărut cu oxigen normal și și mai multe cu ozon. Nu s-a demonstrat însă legătura acestor tumori cu cancerul uman.

O revizuire din 2001 a concluzionat că există puține studii clinice ample, cele publicate nu demonstrează eficacitate, iar ozonoterapia trebuie evitată până la dovezi pozitive suplimentare.

Concluzie

Dovezile nu susțin eficacitatea anticancer a introducerii chimicalelor eliberatoare de oxigen; poate fi chiar periculoasă. Utilizarea terapeutică nu este aprobată de nicio autoritate sau asociație medicală în țările anglofone. În multe state americane sunt interzise comercializarea generatoarelor și utilizarea medicală, chiar pentru cercetări clinice.

Societatea Americană de Cancer și alte organizații importante avertizează pacienții, insistând asupra lipsei dovezilor de eficacitate și potențialului nociv. Promovat ca miraculos și eficient în multe boli, tratamentul nu este recomandat momentan nici în cancer, nici pentru alți pacienți sau boli.

Deși la noi nu există interdicție, este văzut ca sector comercial cu profit ușor, iar centrele se înmulțesc. Până când cercetările clarifică necunoscutele, beneficiile și riscurile, trebuie evitat.