Ce este pazopanib (Votrient, Vopazzi)? Aprobarea FDA, autorizarea în Turcia și rambursarea

Situații care necesită atenție:

1. Monitorizarea atentă a funcției hepatice:

   • Creșterea enzimelor hepatice (ALT, AST) este frecventă în timpul tratamentului cu pazopanib. De aceea, funcția hepatică trebuie evaluată în săptămânile 3, 5, 7, 9 și 12 de la începutul tratamentului, apoi la intervale regulate.
   • Dacă ALT/AST cresc la mai mult de 3 ori limita normală, dar la mai puțin de 8 ori, tratamentul poate continua cu monitorizare săptămânală a funcției hepatice. Dacă depășesc de 8 ori limita normală, se recomandă întreruperea medicamentului și nereluarea tratamentului până la normalizarea enzimelor. Ulterior, tratamentul poate fi reluat cu o doză redusă, de exemplu 200 mg/zi.
   • Deteriorarea semnificativă a funcției hepatice poate necesita oprirea pazopanibului. Medicamentul nu este recomandat nici pacienților cu afectare hepatică severă, deoarece clearance-ul său poate scădea cu 50% la aceștia.

2. Prelungirea QT și monitorizarea cardiacă:

   • Ritmul cardiac trebuie urmărit atent în timpul tratamentului cu pazopanib, mai ales la pacienții cu risc de prelungire QT, de exemplu cei cu sindrom congenital de QT lung. Intervalul QT trebuie verificat prin ECG la început și periodic.
   • Tulburările electrolitice precum hipokaliemia, hipomagneziemia și hipocalcemia pot declanșa prelungirea QT în timpul tratamentului. Nivelurile acestor electroliți trebuie, așadar, verificate regulat și corectate dacă este necesar.
   • Riscul este mai mare în special la pacienții care primesc antiaritmice ce pot prelungi QT sau prezintă alte interacțiuni medicamentoase. Trebuie luat în considerare și potențialul medicamentelor asociate cu pazopanib de a prelungi QT, de exemplu amiodarona și sotalolul.

3. Evenimente tromboembolice:

   • Pazopanib poate crește riscul evenimentelor tromboembolice arteriale, precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral și atacul ischemic tranzitoriu. Riscul este mai mare în special la pacienții peste 60 de ani cu antecedente cardiovasculare. Raportul risc/beneficiu trebuie evaluat atent înaintea tratamentului la aceștia.
   • Dacă apar semne de infarct, accident vascular cerebral sau alte evenimente tromboembolice, este necesară intervenția imediată și oprirea tratamentului cu pazopanib.

4. Hipertensiune arterială:

   • Pazopanib poate provoca hipertensiune, de obicei în primele 18 săptămâni de tratament. Tensiunea arterială trebuie urmărită atent pe tot parcursul terapiei. Dacă apare hipertensiune, trebuie început tratament antihipertensiv și efectuată monitorizare regulată.
   • Dacă tensiunea crește foarte mult, de exemplu peste 160/100 mmHg, doza de pazopanib poate fi redusă sau, dacă este necesar, tratamentul poate fi oprit complet.

5. Riscul de hemoptizie și hemoragie cerebrală:

   • Pacienții cu antecedente de hemoptizie, adică spută cu sânge, hemoragie cerebrală sau sângerare clinic semnificativă trebuie evaluați atent înainte de începerea pazopanibului. În special la cei cu risc hemoragic mare, riscul unei sângerări severe poate crește în primele 6 luni după tratament.
   • Este necesară prudență și la pacienții cu tendință la sângerare, mai ales dacă urmează o intervenție chirurgicală invazivă. Se recomandă întreruperea pazopanibului cu cel puțin 7 zile înaintea operației.

6. Perforații și fistule gastrointestinale:

   • În timpul tratamentului cu pazopanib pot apărea, deși rar, perforații sau fistule gastrointestinale. Riscul este mai mare dacă tumora este aproape de peretele intestinal sau dacă există leziuni intestinale prealabile, de exemplu diverticulită ori boală inflamatorie intestinală.
   • Pacienții cu durere abdominală, greață, vărsături, sângerare sau semne de perforație trebuie evaluați imediat.

7. Hipotiroidismul și monitorizarea funcției tiroidiene:

   • În timpul tratamentului cu pazopanib poate apărea hipotiroidism. Funcția tiroidiană trebuie, așadar, evaluată la început și periodic.
   • La pacienții care dezvoltă disfuncție tiroidiană se poate începe substituția cu hormoni tiroidieni.

8. Proteinuria și monitorizarea funcției renale:

   • Proteinuria poate apărea ca efect secundar al pazopanibului. Cantitatea de proteine trebuie verificată prin analize de urină la început și în mod regulat. Dacă apare proteinurie severă, de exemplu sindrom nefrotic, tratamentul trebuie oprit sau doza redusă.
   • Funcția renală trebuie monitorizată atent, în special la pacienții cu boli renale avansate.

9. Mielosupresie:

   • Pazopanib poate reduce numărul celulelor sanguine, provocând în special neutropenie, adică scăderea globulelor albe, și trombocitopenie, adică scăderea trombocitelor. Hemoleucograma trebuie urmărită regulat și trebuie luate măsurile adecvate dacă apar semne de mielosupresie.
   • În mielosupresia severă, riscul de infecție este crescut; pacienții trebuie să fie atenți în această privință și să primească tratamentele de susținere necesare.