Ce este terapia prin fotografie? Cum poate ajuta în timpul cancerului?

Există câteva denumiri pentru acest proces: fototerapie sau fotografie terapeutică . Această metodă, care nu se definește ca psihoterapie sau teorie, este o formă de terapie prin artă ce susține doar că reprezintă un bun mijloc de comunicare între client și terapeut.

Cea mai importantă capacitate așteptată de la omul de astăzi: să se cunoască bine și să îi cunoască și înțeleagă pe ceilalți.

Pentru a îndeplini această așteptare, persoana trebuie să se fi format bine. În acest proces de dezvoltare, elementul cel mai important atât pentru tineri, cât și pentru adulți este conceptul de dobândire a informațiilor . Cercetările arată că elementul cel mai proeminent al dobândirii informațiilor este alfabetizarea vizuală. John Berger a spus: „Vederea precede vorbirea; copilul învață să privească și să recunoască înainte să înceapă să vorbească” . Alfabetizarea vizuală este definită ca posibilitatea individului de a distinge și interpreta elementele naturale sau create de oameni întâlnite în jur. Conștient sau nu, vedem totul din copilărie și îl stocăm vizual în memorie. În acest punct, memoria asociază imaginile cu anumite emoții fără să conștientizăm. Procesele trăite se află în adâncul memoriei ca imagini vizuale.

Utilizarea artei fotografice are mare succes pentru autocunoaștere sau descoperirea problemelor de care persoana nu este conștientă.

În general, în fotografiile arătate celorlalți tindem să împărtășim momentele în care zâmbim, ne simțim bine și suntem fericiți. Roland Barthes, în cartea sa „Camera Lucida” , vorbește despre conceptul de Punctium , spunând: „este momentul care atrage primul atenția în fotografie, care străpunge persoana” . Aceste momente sunt în întregime subiective. Metoda cu care lucrăm permite călătoria prin imagine în memoria persoanei și abordarea poveștii pornind de la acel moment. În terapia realizată prin fotografie, acest proces personal, adică Punctium, constituie punctul nostru de plecare.

Procesele terapeutice prin fotografie pot fi utilizate cu toate grupele de vârstă și bolile.

În această activitate individuală sau de grup, alegerea fotografiilor aduse de client, de exemplu pacientul cu cancer, îi aparține în întregime. Fotografia poate avea cinci tipuri diferite de conținut și s-a observat că toate au sensuri diferite.

1. Autoportretul clientului (selfie)
2. Fotografia făcută de client
3. Fotografia clientului făcută de alte persoane
4. Din albumul familial al clientului: nuntă, reuniuni de familie, fotografie biometrică etc.
5. Făcută de alții, apreciată de client și având un sens pentru el

Fotografiile aduse constituie primul pas al terapiei. Consilierea continuă prin exprimarea unei amintiri, emoții, idei și informații evocate în memorie și minte de una dintre fotografii. Imaginea aleasă și discutată este folosită ca o oglindă în memoria clientului, scoțând la iveală anumite momente și povești. Procesul continuă prin repovestirea informațiilor și imaginilor din memorie și este detaliat prin povestirea visurilor. Prin reacțiile la fotografii, clienții învață multe lucruri noi despre sine și se descoperă. Rolul consilierului este să îndrume și să sprijine persoana prin anumite întrebări în timpul discuției despre fotografii.

Cel mai important punct al artei fotografice este construirea compoziției

În procesul realizat cu pacienții oncologici, grupului format i se oferă educație fotografică de bază: utilizarea aparatului, lumina și compoziția. Membrii nu sunt obligați să aibă aparat foto. Se știe că elementul cel mai important este compoziția; de aceea, fotografierea cu telefonul nu prezintă inconveniente. Astăzi telefonul este o parte inseparabilă a vieții, ceea ce poate deveni un avantaj. După instruire, se subliniază că fotografiile nu sunt corecte sau greșite și se solicită fotografierea vieții cotidiene. Procesul continuă prin interpretarea împreună cu grupul a fotografiilor realizate și aduse. Scopul este dezvoltarea abilităților sociale, interpretarea experienței și întărirea motivației prin arta fotografică.

Interpretarea fotografiilor se realizează prin detaliile descrise mai sus, iar autocunoașterea și motivația personală sunt sprijinite prin artă. Persoana fotografiază cadrele văzute sau propriul autoportret și exprimă astfel ce dorește să spună sieși și celorlalți. O singură imagine poate reflecta dureri sau bucurii imposibil de explicat prin mii de cuvinte. Astfel, cei aflați în tratament oncologic se pot exprima ușor fotografiind procesul obositor al chimioterapiei, momentele plăcute sau schimbările și valorile vieții. Imaginile pozitive au putere de sprijin, iar celelalte sunt prezentate din nou ca surse de sprijin prin împărtășirea în grup. În funcție de numărul participanților, activitatea se încheie după ce fiecare a prezentat o fotografie, prin povestirea fotografiilor în ultima săptămână. Atunci sunt evaluate experiențele persoanei, emoțiile simțite la fotografiere și discuție și întregul proces. Totuși, acesta nu are o limită de timp. Învățând arta fotografică și dobândind un interes nou, grupul se poate reuni ori de câte ori dorește și poate discuta liber emoțiile pornind de la fotografii.

După cum spunea fotograful Henri Cartier Bresson, „A fotografia înseamnă ca ochiul, creierul și inima să fie împreună în același moment; este un mod de viață.” În terapia prin fotografie, această cale permite autocunoașterea, descoperirea punctelor forte și slabe, reflectarea momentelor de fericire sau dobândirea unei perspective diferite asupra problemelor din timpul cancerului. Pornim împreună cu participanții pe acest drum, oferindu-le sprijin și motivație.