Ce sunt stentul biliar și drenul PTK utilizate în obstrucția căilor biliare?

Obstrucția căilor biliare este o problemă frecventă și gravă la pacienții cu cancer al capului pancreasului, al căilor biliare sau hepatic. Totuși, nu apare numai în aceste cancere, ci și calculii biliari pot bloca un canal biliar. Stenturile biliare utilizate pentru rezolvarea obstrucției pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții pacienților. Însă ce sunt și cum funcționează acestea este adesea neclar. În acest articol explicăm pas cu pas ce este un stent biliar, ce înseamnă obstrucția căilor biliare, cum este montat stentul și ce se întâmplă ulterior. Scopul este ca procesul să fie mai ușor de înțeles.

Pentru o mai bună înțelegere, mai jos este prezentată o imagine anatomică simplificată a căilor biliare:

Ce este un stent biliar?

Stentul biliar este un tub mic introdus în căile biliare din interiorul ficatului. Cu ajutorul său, canalul blocat este deschis și bila poate curge, ameliorând manifestări ale obstrucției precum creșterea bilirubinei și icterul.

Canalul biliar se poate bloca în cancerul hepatic, al căilor biliare sau al capului pancreasului. Aceasta poate duce la acumularea bilirubinei, pigmentul gălbui cunoscut și ca bilă, care funcționează ca suc digestiv produs de ficat, și la apariția icterului. Stentul biliar poate ajuta pacienții cu cancer prin deschiderea obstrucției și ameliorarea icterului.

Ce este PTK? Este același lucru cu stentul biliar?

Cateterul transhepatic percutanat (PTK) este utilizat pentru a pătrunde direct din exterior, prin ficat, în canalul biliar, pentru a deschide căile blocate și a dirija bila acumulată în afara corpului. Procedura este efectuată cel mai adesea de un radiolog intervenționist, sub ghidaj ecografic (USG). Drenul PTK este preferat, în general, când intervențiile endoscopice nu sunt posibile, pentru ameliorarea simptomelor provocate de obstrucție.

Stentul biliar și drenajul/cateterul transhepatic percutanat (PTD sau PTK) nu sunt același lucru, ci două proceduri intervenționale diferite, cu obiective asemănătoare. Ambele urmăresc tratarea căilor biliare blocate sau îngustate, dar metodele și detaliile diferă.

1. Stentul biliar: Procedura este efectuată, de obicei, prin colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (ERCP). Stentul este introdus pe cale orală, cu ajutorul endoscopului. Tubul flexibil este poziționat în canalul biliar pentru a ocoli obstrucția și a permite curgerea bilei.
2. Drenajul transhepatic percutanat (PTD sau PTK): Procedura presupune pătrunderea prin piele, din partea superioară a ficatului, și introducerea unui tub subțire, numit cateter. Acesta deschide căile biliare blocate și dirijează bila acumulată în afara corpului. PTK este preferat, de obicei, când montarea unui stent biliar nu este posibilă.

Ambele proceduri au avantaje, riscuri și complicații specifice, iar alegerea metodei depinde de situația pacientului, starea sa generală și alți factori. De aceea, dacă este recomandată o astfel de procedură, este important să fie discutate cu un profesionist medical toate opțiunile și riscurile potențiale.

Mai jos sunt ilustrate simplificat ambele metode:

Blocarea canalului biliar

Canalul biliar transportă bilirubina produsă în ficat, cunoscută și ca bilă. Bilirubina este un lichid important al organismului, care ajută la descompunerea grăsimilor în digestie și facilitează absorbția în intestin.

Canalul biliar se blochează, de obicei, prin acumularea în interior a unor formațiuni mici și solide, numite calculi biliari. Totuși, obstrucția poate apărea și în alte situații:

• Disfuncție hepatică
• Compresia pancreasului sau a canalului biliar de către o tumoră
• Cancer hepatic

Obstrucția se manifestă, în general, prin următoarele simptome:

• Durere abdominală severă
• Greață
• Vărsături
• Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)
• Scădere în greutate

Bilirubina se poate acumula în sânge și poate provoca icter, adică îngălbenirea pielii și a mucoaselor.

Dacă un canal biliar blocat provoacă icter, stentul poate ajuta la ameliorarea acestuia. Stentul deschide obstrucția și poate înlătura simptomele icterului în 1-2 săptămâni după montare.

Montarea cât mai rapidă a unui stent biliar poate reduce severitatea icterului. Totuși, metoda poate să nu fie potrivită în anumite situații, de exemplu în cancerul hepatic avansat.

Procedura de montare a stentului biliar

Procedura variază în funcție de factori precum tipul stentului, din plastic sau metal, locul montării și durata pentru care va rămâne.

La ce să vă așteptați în timpul procedurii?

Înainte de montarea stentului biliar

Aspectele de mai jos necesită atenție înainte de montarea stentului, în general pentru reducerea riscurilor anestezice și a complicațiilor.

1. Alergii: Unele persoane pot avea reacții alergice la materialele sau medicamentele utilizate. Aceasta poate provoca o reacție neașteptată în timpul anesteziei sau după ea.
2. Medicamente și suplimente: Unele medicamente și suplimente pot crește riscul de sângerare în timpul intervenției sau după aceasta ori pot provoca alte complicații.
3. Fumatul și consumul de alimente: Mâncatul, consumul de băuturi și fumatul cu 8 ore înaintea procedurii pot crește riscul ca alimentele din stomac să ajungă în plămâni în timpul anesteziei generale (aspirație). Aceasta poate fi o complicație gravă.
4. Mestecatul gumei: Guma de mestecat stimulează secreția de acid gastric, astfel încât restricția privind mâncatul și băutul se aplică și gumei, din aceleași motive.

În timpul procedurii

Montarea stentului biliar, efectuată de radiologi intervenționiști sau gastroenterologi, este o procedură de colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (ERCP).

1. Specialistul introduce prin gură un endoscop flexibil, iluminat, cu o cameră mică, pe care îl avansează prin esofag, dincolo de stomac, până în duoden. Duodenul este porțiunea superioară a intestinului subțire. Astfel poate fi vizualizat orificiul din peretele duodenal prin care bila pătrunde în mod normal în tubul digestiv.
2. Un fir și un cateter sunt introduse lent prin acest orificiu în canalul biliar principal.
3. Stentul alunecă de-a lungul firului în canalul biliar, iar specialistul îl poziționează astfel încât să ocolească obstrucția. Acesta oferă o cale deschisă, neblocată, pentru drenarea bilei din ficat.
4. Specialistul poate utiliza examinări imagistice, precum razele X sau fluoroscopia, pentru a verifica poziția corectă a stentului.

În unele cazuri se poate realiza și dilatarea biliară, care lărgește cu un balon o porțiune a canalului pentru a deschide obstrucția.

După montarea stentului biliar

După procedură, persoana poate avea nevoie să rămână în spital pentru supraveghere. Pacientul va necesita câteva zile de repaus la pat până când își revine.

Specialiștii vor urmări funcțiile vitale, precum nivelul oxigenului, tensiunea arterială, pulsul și temperatura, până se asigură că pacientul s-a recuperat complet.

După o procedură ERCP, pacientul poate prezenta:

• Durere în gât timp de 1-2 zile
• Dificultăți la înghițire
• Balonare
• Greață

Când nu mai au dificultăți la înghițire, pacienții pot reveni la alimentația obișnuită. Celor externați li se recomandă să continue odihna.

Stentul biliar sau drenul PTK trebuie schimbate periodic?

Stenturile biliare utilizate pentru obstrucția căilor biliare pot necesita înlocuire la anumite intervale. Frecvența depinde de starea generală a pacientului, severitatea bolii și tipul stentului.

Stenturile biliare pot fi din plastic sau metal. Cele din plastic utilizate în special în afecțiuni maligne (canceroase) sunt recomandate, de obicei, a fi schimbate la 3-6 luni, deoarece obstrucția poate reapărea în acest interval. Uneori, intervalul poate fi mai scurt. În bolile benigne nu există informații certe despre momentul înlocuirii stentului din plastic, însă un studiu a arătat că schimbarea după 6 luni ar putea fi posibilă și că stentul poate rămâne mai mult timp.

Stenturile biliare și cateterele transhepatice percutanate (PTK) utilizate pentru stricturile biliare asociate cancerului permit, în general, curgerea bilei atunci când operația nu este posibilă. Momentul înlocuirii este stabilit ținând cont de starea generală a pacientului și de stadiul cancerului.

Pe scurt, utilizarea stentului în căile biliare

Stentul biliar este un tub folosit pentru a deschide canalul biliar blocat la pacienții cu cancer hepatic. Prin restabilirea curgerii bilei se ameliorează icterul. Obstrucția este provocată, de obicei, de calculi biliari sau tumori.

Utilizarea stentului pentru rezolvarea obstrucției căilor biliare necesită cunoștințe și experiență aprofundate. Succesul depinde îndeaproape de munca în echipă, accesul la informații corecte și folosirea lor adecvată. Aceste informații și proceduri pot reprezenta o resursă pentru persoanele care doresc să înțeleagă mai bine stentul biliar.

În concluzie, montarea stentului biliar poate avea un rol esențial în gestionarea obstrucției căilor biliare. La pacienții oncologici, ea ameliorează simptomele și facilitează tratamentul. Capacitatea de a reduce bilirubina totală poate îmbunătăți considerabil calitatea vieții. Totuși, ca orice procedură medicală, are riscuri și complicații și necesită supraveghere atentă înainte și după efectuare.