Ce trebuie să știți despre vitamina E

Ce este vitamina E și la ce folosește?

Vitamina E este o moleculă alcătuită din opt compuși liposolubili, incluzând patru tocoferoli și patru tocotrienoli.

Este un antioxidant important, cu funcții antioxidante mai ales în membranele celulare și lipoproteine. Deși nu este la fel de populară ca vitaminele C și D, este esențială pentru funcționarea corpului. Se dizolvă în grăsimi și este depozitată în ficat înainte de intrarea în sânge. Proprietatea antioxidantă ajută la protecția împotriva moleculelor numite radicali liberi, care pot leza celulele. Reglează sistemul imunitar și contribuie la producerea monocitelor, globule albe care luptă împotriva virusurilor și bacteriilor dăunătoare.

Scurt istoric al vitaminei E

Vitamina E a fost descoperită în 1922, izolată în 1935 și sintetizată prima dată în 1938. Activitatea sa a fost identificată inițial ca moleculă necesară pentru ca ouăle fecundate de șobolan să ducă la nașteri vii, astfel că a primit numele „tocoferol”, din grecescul care înseamnă a purta pentru a naște. Alfa-tocoferolul este extras natural din uleiuri vegetale sau vândut cel mai frecvent ca acetat sintetic de tocoferil, un supliment alimentar popular, singur ori inclus într-o multivitamină. Este adăugat frecvent și în uleiuri sau loțiuni pentru piele.

Având în vedere aceste proprietăți, ați putea crede că suplimentarea este benefică. Și primele cercetări sugerau că poate preveni orice, de la cancer la boli cardiace. Mai multe studii au arătat însă că vitamina E, mai ales în doze mari, este inutilă și poate fi chiar dăunătoare. Dozele mari pot crește riscul de accident vascular cerebral, sângerare și, la unii bărbați, cancer de prostată.

Rezultatele contradictorii arată că trebuie să fim mai atenți cu suplimentele de vitamina E. Observăm chiar că aportul tuturor vitaminelor doar prin alimentație este sigur. Am cercetat vitamina E pentru acest articol, prezentând consecințele deficitului și excesului și cantitățile necesare.  

Câtă vitamina E este necesară?

Potrivit recomandărilor alimentare americane, necesarul zilnic este de 15 miligrame pentru bărbații și femeile peste 14 ani. Acesta este acoperit cu 60 de grame de semințe de floarea-soarelui. Pentru gravide și femeile care alăptează se recomandă 19 mg/zi. Totuși, suplimentarea de rutină cu vitamina E nu este recomandată în sarcină sau alăptare. La copii, necesarul variază după vârstă: pentru sugarii de 0-6 luni sunt suficiente 4 mg/zi. Vitamina E este un component normal al laptelui matern, iar formulele de lapte sunt frecvent îmbogățite. Pentru copiii de 9-13 ani se recomandă zilnic 11 mg. Vitamina E din alimente este sigură și benefică. Să analizăm împreună „Care sunt sursele naturale?”

În ce alimente se găsește vitamina E?

• Semințe de floarea-soarelui, migdale, alune, unt de arahide, arahide
• Uleiuri de floarea-soarelui, de germeni de grâu, de alune, de măsline, de șofrănel, de porumb și de soia
• Fructe precum kiwi, mango și roșii
• Legume precum spanacul și broccoli

Ce boli apar în deficitul de vitamina E?

Vitamina E are opt forme chimice. Printr-un test de sânge, medicul poate afla cât alfa-tocoferol, o formă a vitaminei E, aveți. Nivelul normal este de obicei 5,5 mg/L. Sub 4 mg/L în sângele unui adult, este necesar în general un supliment. Trebuie identificată și cauza problemei.

O dietă echilibrată acoperă necesarul zilnic, însă una occidentală cu produse procesate adesea nu îl acoperă. Problema se poate rezolva ușor prin adăugarea surselor de vitamina E.

Deficitul poate apărea și prin boli ereditare sau afecțiuni medicale. Abetaliproteinemia congenitală (tulburare înnăscută de absorbție a vitaminelor liposolubile) este genetică și cronică. Produce niveluri extrem de scăzute ale vitaminei E, iar tratamentul necesită suplimentare în doze mari.

Deoarece vitamina E se dizolvă și se depozitează în grăsimi, deficitul poate apărea la cei cu dietă săracă în grăsimi sau tulburări de digestie și absorbție a acestora. Persoanele cu fibroză chistică, boala Chron, sindrom intestinal neregulat, pancreatită și boală celiacă sunt, de exemplu, la risc. Situația este de obicei controlată prin schimbări alimentare și suplimente de vitamina E.

Și prematurii sunt la risc. Sistemul digestiv imatur poate împiedica absorbția grăsimilor și vitaminei E. Deficitul lor poate provoca anemie hemolitică, ce distruge globulele roșii. Poate fi tratat cu vitamina E printr-un tub în stomac sau intravenos (administrare în venă).

Ce efecte au dozele mari de vitamina E?

Dacă sunteți în general sănătos, suplimentarea cu vitamina E nu este recomandată. Pentru utilizatori, limita superioară tolerabilă, incluzând alimentele, este de 1000 mg (1500 IU). Studiile au avut însă rezultate contradictorii. Unul a arătat că suplimentarea poate proteja, mai ales la bărbații fumători, împotriva cancerului de prostată. Alt studiu a arătat însă că 400 IU pot crește riscul de cancer de prostată, iar altul că 400 IU zilnice pot crește riscul de accident vascular cerebral. Deoarece majoritatea datelor privesc pacienți de vârstă mijlocie și vârstnici, nu este pe deplin clar dacă bolile cronice sau alte suplimente contribuie la creștere.

Un alt studiu arată că vitamina E împreună cu vitamina C, zinc și beta-caroten încetinește degenerescența maculară legată de vârstă (numită și boala petei galbene). Rolul în prevenirea și gestionarea unor boli rămâne însă incert și necesită cercetări suplimentare.

Este bine să fiți prudent cu suplimentele de vitamina E. Consultați întotdeauna medicul înainte de începere. La peste 300 mg zilnic, acestea pot interacționa cu medicamentele. Deoarece vitamina E subțiază sângele, combinarea suplimentelor cu anticoagulante precum warfarin (coumadin), clopidogrel (plavix) sau arpirin poate crește riscul de sângerare.

Aportul peste recomandări poate provoca reacții adverse grave, precum durere de cap, vedere încețoșată, oboseală, slăbiciune și crampe gastrice. Dacă apar, opriți suplimentul și discutați imediat cu medicul.

Concluzie

Vitamina E se dizolvă și se depozitează în grăsimi. Excesul nu este deci eliminat prin urină, ca vitamina C, ci se acumulează în țesutul adipos și ficat. Dozele mari pot astfel ajunge la niveluri toxice. Pentru prevenirea toxicității, asigurați-vă că nu depășiți 1000 mg zilnic din alimente și suplimente. Deficitul este rar și rezultă dintr-o afecțiune de bază, care trebuie rezolvată prin tratamentul adecvat.