Chimioterapia aduce beneficii și pacienților vârstnici cu cancer pancreatic

Cancerul pancreatic este diagnosticat de obicei după vârsta de 65 de ani, iar vârsta mediană la diagnostic este de 70 de ani. Majoritatea pacienților se află într-un stadiu avansat la diagnostic, ceea ce înseamnă că boala s-a răspândit în afara pancreasului. În acest stadiu, opțiunile terapeutice sunt limitate și intervenția chirurgicală nu este, de regulă, posibilă. Aceste aspecte afectează negativ tratamentul și ratele de supraviețuire.

Tratamentul standard actual

Tratamentul cancerului pancreatic variază în funcție de stadiul bolii și de starea generală a pacientului. În stadiile timpurii, intervenția chirurgicală este cea mai eficientă metodă. Dacă boala este diagnosticată într-un stadiu avansat, operația nu este de obicei posibilă, iar chimioterapia constituie baza tratamentului. Rareori, pacienții cu cancer pancreatic pot beneficia de terapii țintite sau imunoterapie, în funcție de rezultatele testelor genomice și genetice . Printre cele mai frecvente scheme de chimioterapie se numără FOLFIRINOX (combinația de 5-FU, leucovorin, irinotecan și oxaliplatin) și combinația de gemcitabină cu nab-paclitaxel.

Studiul GIANT prezentat la ASCO 2024

ASCO 2024 a găzduit prezentarea studiului randomizat de fază-2 GIANT, care oferă rezultate importante privind pacienții vârstnici cu cancer pancreatic metastatic netratat anterior.

• Selectarea pacienților:

  • Au fost incluși pacienți cu vârsta de 70 de ani sau mai mult.
  • Prin evaluare geriatrică, pacienții au fost clasificați drept „în formă”, fără anomalii geriatrice, „vulnerabili”, cu anomalii ușoare până la moderate, și „fragili”, cu anomalii severe.

• Grupurile de tratament:

  • Pacienți „în formă”: Au primit tratament standard, în afara studiului.
  • Pacienți „fragili”: Au primit îngrijiri de susținere, în afara studiului.
  • Pacienți „vulnerabili”:
    • 176 de pacienți au fost repartizați aleatoriu în două grupuri de tratament:
      • 5-fluorouracil (5-FU), leucovorin și irinotecan lipozomal în doze reduse, 88 de pacienți.
      • Gemcitabină și nab-paclitaxel în schemă modificată, 88 de pacienți.
    • 79 de pacienți au început combinația cu 5-FU, iar 75 tratamentul cu gemcitabină și nab-paclitaxel.

• Evaluare și monitorizare:

  • Pacienții au fost evaluați la fiecare 8 săptămâni, până la progresia bolii sau intoleranță.
  • Vârsta mediană a pacienților din studiu a fost de 77 de ani.
  • 61,9% dintre participanți aveau cel puțin 75 de ani.
  • Aproximativ jumătate dintre pacienți erau femei, iar 81,5% erau albi.
  • Majoritatea, 87,5%, aveau status de performanță 0 sau 1.

Rezultate:

• Supraviețuirea globală: Supraviețuirea globală mediană a fost de 4,7 luni în brațul gemcitabină și nab-paclitaxel și de 4,4 luni în grupul cu combinația 5-FU.
• Continuarea tratamentului: La pacienții care au primit cel puțin două cicluri de tratament, supraviețuirea mediană a ajuns la 8,0 luni.
• Statusul de performanță: Pacienții cu status de performanță 2 au avut o supraviețuire semnificativ mai redusă decât cei cu status 0, respectiv 1,4 luni față de 6,9 luni.
• Reacții adverse: Mai mult de jumătate dintre pacienți au prezentat reacții adverse de grad 3 sau mai mare. Profilurile reacțiilor adverse au diferit între scheme: în grupul gemcitabină plus nab-paclitaxel a fost observată mai multă neuropatie periferică, iar în grupul combinației cu 5-FU mai multă diaree.

Concluzii importante

Studiul a arătat că tolerabilitatea tratamentului este limitată la pacienții vârstnici și vulnerabili și că mulți nu pot începe sau finaliza terapia. Totuși, pentru cei care o pot tolera, ambele scheme de chimioterapie constituie opțiuni potrivite. A fost subliniat și faptul că evaluarea geriatrică este mai importantă decât luarea în considerare doar a statusului de performanță. Aceasta poate permite identificarea mai bună a pacienților care pot tolera tratamentul și elaborarea unor strategii terapeutice adecvate.