Cleștii ascunși ai crabului: Wilhelm Fabry, secretul axilei și prima operație pe ganglionii limfatici
În acest articol
Ziua 49 (Seria „Istoria cancerului în 365 de zile”)
Oncologia intră într-o eră radicală alături de „părintele chirurgiei germane”, care a descoperit că boala canceroasă nu este doar o masă, ci o răspândire regională.
În ziua precedentă am vorbit despre felul în care Ambroise Paré, legând vasele cu fire de mătase, a făcut ca operațiile să nu mai fie o „execuție”. Chirurgii erau însă încă neputincioși: după intervenții reușite, cancerul încolțea din nou în alte locuri ale corpului. Wilhelm Fabry (Fabricius Hildanus) a fost primul medic care a înțeles că boala nu era doar o problemă „locală” (într-un loc), ci una „regională” (la nivelul unei regiuni): tumora întindea clești perfizi spre „glandele” (ganglionii limfatici) de la subraț. Acest articol povestește prima trezire a „mastectomiei radicale” moderne și a conștientizării metastazelor, încă înainte de descoperirea celulelor. Vindecarea începe prin urmărirea urmelor tumorii.
Femeile operate de cancer mamar, după o perioadă de liniște în care se credeau vindecate, reveneau la medici cu noi zone întărite pe peretele toracic sau la subraț. Cancerul nu era doar o „piatră” care stătea în acel loc; părea să aibă rețele invizibile întinse spre adâncurile corpului.
Omul care avea să observe aceste rețele perfide și să realizeze o premieră în istoria medicinei, câștigând prin inteligență, spirit de observație și curaj neclintit titlul de „părinte al chirurgiei germane”, era Wilhelm Fabry (Fabricius Hildanus, 1560-1634).
„Glandele” de la subraț: mărturia tăcută a ganglionilor limfatici
În 1598, Wilhelm Fabry a trăit una dintre cele mai importante treziri din istoria oncologiei. Examinând meticulos cazurile de cancer mamar, a observat că tumora nu creștea doar în sân, ci umfla și împietrea și glandele (ganglionii limfatici) din axilă, care în mod normal aveau dimensiunea unui bob de năut.
Chirurgii de dinaintea lui Fabry tăiau și îndepărtau doar masa principală vizibilă, lăsând întăriturile de la subraț în pace, ca fiind „de neatins”. Fabry a proclamat însă acel adevăr istoric: „Dacă lăsați înăuntru aceste glande umflate (metastazele) de la subraț, nu are niciun rost să tăiați și să îndepărtați tumora; boala va reveni cu siguranță!”
Prima curățare regională: nașterea chirurgiei radicale
Fabry a fost unul dintre primii medici care au înțeles că boala canceroasă nu era doar locală, ci o problemă a unei „regiuni”. În 1598, a efectuat o operație fără precedent în literatura medicală:
În timpul operației la sân, și-a dus bisturiul până în axilă și a curățat, unul câte unul, ganglionii bolnavi în care se răspândise cancerul. Acesta este unul dintre principiile fundamentale ale oncologiei moderne.
Celulele și sistemul limfatic nu fuseseră încă descrise la microscop; Fabry demonstrase însă printr-o „previziune clinică” faptul că boala canceroasă călătorește prin corp.
Pensele lui Fabry: geniu mecanic în câteva secunde
Într-o epocă fără anestezie, curățarea axilei, plină de rețele delicate de vase și nervi, cerea o viteză incredibilă. Pentru a încheia aceste operații în câteva secunde, Fabry a inventat propriul instrument chirurgical rămas în istorie, și anume „pensele lui Fabry” .
O anestezie locală primitivă
Când acest instrument comprima sânul de la bază ca o menghină, oprea imediat sângerarea și, prin presiunea asupra nervilor, reducea senzația de durere a pacientei. Cu stabilitatea oferită de instrument, chirurgul putea îndepărta tumora dintr-o singură mișcare și se putea îndrepta imediat spre pericolul din axilă.
Glandele întărite pe care Wilhelm Fabry le-a scos din axilă erau dovada cea mai concretă că boala canceroasă era un „călător” în corp. Rămânea însă o întrebare fără răspuns: cum ajungea cancerul în aceste glande?
Vindecarea înseamnă să vezi întregul
Wilhelm Fabry ne-a lăsat moștenire cea mai vitală viziune în oncologie: Conștientizarea regională. Cu secole înainte, el văzuse că nu ajunge să rezolvi doar „marea problemă” vizibilă; trebuie curățate și „urmele limfatice” ascunse în umbra ei. Reușita sa a fost că perspicacitatea chirurgului a văzut ceea ce microscopul nu vedea.
Astăzi, când în oncologia modernă încercăm să ne protejăm pacienții de operații mari prin metode precum „biopsia ganglionului limfatic santinelă”, de fapt rafinăm filosofia curățării regionale inițiată de Fabry și o facem mai precisă. Cancerul nu este o piatră nemișcată, ci un călător perfid; vindecarea înseamnă să ștergem la timp urmele pașilor lui. Mâine ne vom întâlni în lumea lui Gaspare Aselli, care a găsit întâmplător aceste căi ascunse examinând stomacul unui câine.
Surse științifice și lecturi aprofundate
- 1. Bland KI. "The history of breast cancer." The American Journal of Surgery, 1981.
- 2. De Moulin D. A Short History of Breast Cancer. Springer, Dordrecht, 1983.
- 3. Sakorafas GH, Safioleas M. "Breast cancer surgery: an historical narrative." European Journal of Cancer Care, 2009.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.