Doctrina neuronului 1891 – Rețeaua de semnale din corpul nostru

Potrivit neurobiologului Gordon Shepherd, doctrina neuronului este una dintre marile idei ale gândirii moderne, comparabilă ca importanță cu teoria cuantică și relativitatea în fizică ori cu tabelul periodic și conceptul legăturii chimice în chimie.

Doctrina neuronului, apărută în urma studiilor microscopice de la sfârșitul anilor 1800, susține că celulele numite neuroni sunt unitățile funcționale de semnalizare ale sistemului nervos și că ele sunt conectate delicat între ele în mai multe moduri. 

Doctrina a fost formulată oficial în 1891 de anatomistul german Wilhelm von Waldeyer-Hartz, pe baza observațiilor neurologului spaniol Santiago Cajal, patologului italian Camillo Golgi și altor cercetători. Perfecționând colorațiile speciale cu argint ale lui Golgi, Cajal a ajutat la vizualizarea microscopică mai clară a detaliilor ramificațiilor celulare.

Deși cercetătorii moderni au făcut unele modificări față de prima versiune a doctrinei, acceptă că majoritatea neuronilor au următoarele componente:

• Dendrite: structuri asemănătoare ramurilor, care conduc stimulii electrochimici de la alți neuroni către corpul celular, adică soma.
• Soma: numită și corpul celulei.
• Axon: structura care conduce impulsurile departe de celulă și poate ajunge până la 1 metru lungime.

În multe cazuri, semnalele pot trece de la un neuron la altul prin neurotransmițători , substanțe chimice care părăsesc axonul unui neuron, traversează o mică zonă de legătură numită sinapsă chimică și ajung în dendrita neuronului vecin. Dacă stimularea netă a semnalelor care ating neuronul este suficient de mare, acesta produce un scurt impuls electric, numit potențial de acțiune, care se deplasează de-a lungul axonului. Există și canale de trecere celulare care creează legături directe între neuroni.

Neuronii senzoriali duc semnalele de la celulele receptoare senzoriale din corp către creier. Neuronii motori transmit semnale de la creier spre mușchi. Celulele gliale, mai numeroase decât neuronii în creier, le oferă acestora sprijin structural și metabolic. 

Deși neuronii adulților nu sunt de obicei produși din nou, pe tot parcursul vieții se pot forma conexiuni noi între ei. Fiecare dintre cei 100 de miliarde de neuroni poate avea mii de conexiuni sinaptice. 

• Scleroza multiplă (MS) este cauzată de lipsa unei cantități suficiente de mielină (izolație chimică) în jurul axonilor. 
• Boala Parkinson este asociată cu deficitul de dopamină, neurotransmițător produs în mod normal de anumiți neuroni din mezencefal.

Descrierea imaginii: imaginea celulelor cerebelului de pui desenate de Ramón y Cajal în lucrarea Estructura de los centros nerviosos de las aves (Structura centrelor nervoase ale păsărilor), Madrid, 1905.

Descrierea imaginii articolului: Un neuron cu mai multe dendrite, un corp celular și un axon lung. Proeminențele asemănătoare capsulelor de pe axon sunt celulele tecii de mielină.

Personalitățile istorice menționate în articol: Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz (1836–1921), Camillo Golgi (1843–1926), Santiago Ramón y Cajal (1852–1934)

• Subiectul anterior: Mănușile chirurgicale 1890 – Un pas pentru prevenirea răspândirii infecțiilor
• Subiectul următor: Descoperirea virusurilor 1892 – Microbi vii