Descoperirea virusurilor 1892 – Microbi vii

Jurnalistul științific Robert Adler a scris: 

„Lista bolilor provocate de virusuri — rabie, variolă, febră galbenă, poliomielită, gripă, SIDA (AIDS) — pare un catalog al suferinței umane. Cercetătorii care dezlegau secretele virusurilor încercau literalmente să se orienteze în întuneric și să înțeleagă ceva ce nici nu își putuseră imagina înainte.”

Virusurile există într-o zonă ciudată între viu și neviu. Nu au întregul echipament molecular necesar reproducerii. Totuși, când infectează animale, plante, ciuperci sau bacterii, își pot folosi gazdele pentru a produce nenumărate copii virale (bilioane). Unele virusuri pot determina celulele-gazdă să se multiplice necontrolat, ceea ce poate provoca un cancer (de exemplu HPV). 

Astăzi, știind că majoritatea virusurilor au aproximativ o sutime din dimensiunea unei bacterii medii, este clar că nu pot fi văzute cu un microscop optic obișnuit. Virionii (particulele virale) sunt alcătuiți din material genetic sub formă de ADN sau ARN și un înveliș proteic exterior. Unele virusuri pot avea și o anvelopă lipidică (molecule organice mici) când se află în afara celulei-gazdă.

• În 1892, biologul rus Dimitri Ivanovsky a făcut unul dintre pașii spre înțelegerea cauzei bolii mozaicului tutunului. Încercând să înțeleagă această boală care distrugea frunzele, a filtrat extractul frunzelor bolnave zdrobite printr-un filtru fin de porțelan conceput să rețină bacteriile. În mod surprinzător, lichidul filtrat rămânea infecțios. Totuși, Ivanovsky nu a înțeles niciodată adevărata cauză virală, crezând că agenții ar putea fi toxine sau spori bacterieni.
• În 1898, microbiologul olandez Martinus Beijerinck a efectuat un experiment asemănător. Considerând că noul agent infecțios avea natură lichidă, l-a numit „microbi vii solubili”. 
• Cercetătorii de mai târziu au putut cultiva virusuri în medii care conțineau țesut cornean de cobai sau ouă de găină fecundate. 
• Virusurile au putut fi văzute cu microscopul electronic abia în anii 1930.

Descrierea imaginii articolului: Majoritatea virusurilor animale au o formă simetrică, aproape sferică. Virusurile sunt de obicei mult mai mici decât bacteriile.

Personalitățile istorice menționate în articol: Martinus Willem Beijerinck (1851–1931), Dimitri Iosifovich Ivanovsky (1864–1920)

• Subiectul anterior: Doctrina neuronului 1891 – Rețeaua de semnale din corpul nostru
• Subiectul următor: Medicina osteopatică 1892 – Tratamentul prin manipulare