Mănușile chirurgicale 1890 – Un pas pentru prevenirea răspândirii infecțiilor

Înainte de dezvoltarea tehnicilor antiseptice și de înțelegerea importanței curățeniei în tratarea pacienților, chirurgii lucrau cu mâinile goale și uneori purtau doar un șorț protector asemănător celui de măcelar. Mulți medici erau mândri de sângele, fragmentele de țesut și puroiul adunate pe șorțuri și le purtau ca pe un semn de onoare.

În 1865, chirurgul britanic Joseph Lister a redus dramatic infecțiile postoperatorii folosind acid carbolic (numit astăzi fenol) pentru sterilizarea rănilor și instrumentelor chirurgicale.

În 1890, chirurgul american William Halsted a observat iritația cutanată severă a mâinilor asistentei sale, Caroline Hampton, provocată de spălările repetate cu acid carbolic și alte substanțe agresive. A contactat Goodrich Rubber Company și a cerut mostre de mănuși din plastic care puteau fi sterilizate după utilizare. Astfel, Halsted a devenit prima persoană care a folosit mănuși sterilizate. Pielea asistentei Hampton, care începuse să folosească mănușile, s-a ameliorat în timp. La scurtă vreme, Halsted și Hampton s-au căsătorit.

Astăzi, mănușile medicale sunt folosite de rutină pentru prevenirea transmiterii infecțiilor între pacienți și personalul medical. Ele sunt fabricate din latex, vinil și alte materiale. 

Pulberea de Lycopodium și talcul erau folosite pentru a ușura punerea și scoaterea mănușilor. După ce s-a dovedit că ambele sunt dăunătoare când contaminează plăgile chirurgicale, amidonul de porumb a devenit materialul cel mai folosit din anii 1970. Astăzi, multe mănuși sunt fără pudră. Deși latexul oferă control fin și sensibilitate tactilă, nu este preferat de persoanele alergice la latex.

Înaintea lui Halsted, medicii încercaseră diferite materiale, de la mănuși din intestine de oaie (1758) până la mănuși groase de cauciuc (anii 1840). Acestea nu îndeplineau însă cerințele fine ale chirurgiei. În 1844, Goodyear a dezvoltat metodele de vulcanizare (modificare chimică), care au permis obținerea unor forme mai ușoare și mai flexibile de cauciuc.

Personalitățile istorice menționate în articol: Joseph Lister (1827–1912), William Stewart Halsted (1852–1922)

• Subiectul anterior: Antitoxinele 1890 – Antiseruri care salvează vieți
• Subiectul următor: Doctrina neuronului 1891 – Rețeaua de semnale din corpul nostru