Antisepticele în 1865 – Nașterea sterilizării în îngrijirea sănătății

În 1907, medicul american Franklin C. Clark afirma: „Există trei evenimente remarcabile care caracterizează istoria medicinei, fiecare revoluționând, la rândul său, practica chirurgicală”;

1. Primul eveniment privea utilizarea ligaturilor, așa cum procedase chirurgul francez Ambroise Paré, în timpul operațiilor, pentru oprirea fluxului de sânge. 
2. Al doilea, atribuit americanilor, includea metode de reducere a durerii prin anestezice generale, precum etilena.
3. Al treilea a fost antisepsia chirurgicală, promovată de chirurgul britanic Joseph Lister. Utilizarea de către Lister, pentru sterilizarea rănilor și a instrumentelor chirurgicale, a acidului carbolic (numit astăzi fenol) a redus dramatic infecțiile postoperatorii.

cercetările lui Louis Pasteur privind microbiologia bolilor l-au încurajat pe Lister să folosească acid carbolic pentru distrugerea microorganismelor. 

În 1865, Lister a tratat cu succes un pacient, înfășurându-i piciorul, la care osul fracturat ieșise prin piele, cu cârpe îmbibate într-o soluție de acid carbolic. În 1867, Lister și-a publicat constatările în articolul "Antiseptic Principle of the Practice of Surgery".

Lister nu a fost primul care a propus diferite metode de sterilizare. De exemplu, chimistul britanic William Henry a propus sterilizarea prin căldură a hainelor, în timp ce obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis, a susținut că, pentru a preveni răspândirea bolilor, medicii trebuie să își spele mâinile. Totuși, aplicarea acidului carbolic de către Lister pe rănile deschise a prevenit pe scară largă extinderea infecțiilor îngrozitoare, frecvente în spitalele vremii. Scrierile și discursurile sale au convins personalul medical de necesitatea utilizării antisepticelor.

Antisepticele sunt aplicate, de obicei, direct pe suprafața corpului. Metodele moderne de prevenire a infecțiilor se concentrează mai mult pe asepsie, care include sterilizarea: eliminarea bacteriilor înainte ca acestea să ajungă la pacient (de exemplu, dezinfectarea echipamentului și folosirea măștilor de către chirurgi). Antibioticele sunt utilizate pentru combaterea infecțiilor interne. În 1891, William Halsted a fost un pionier al folosirii mănușilor de cauciuc în chirurgie .

Descrierea imaginii articolului: S-a arătat că mierea de Manuka are proprietăți antibacteriene care ajută la vindecarea rănilor. Este produsă de albine care se hrănesc pe Leptospermum scoparium, plantă care crește în Noua Zeelandă.

Personalități istorice menționate în articol: William Henry (1775–1836), Ignaz Philipp Semmelweis (1818– 1865), Louis Pasteur (1822-1895), Joseph Lister (1827–1912), William Stewart Halsted (1852–1922)

• Subiectul anterior: Freza dentară în 1864 – Instrumentele de tăiere dentară
• Subiectul următor: Genetica lui Mendel în 1865 – Experimentele pe mazăre