Antitoxinele 1890 – Antiseruri care salvează vieți

Istoricul Derek Linton spune: 

„În 1901, Emil von Behring a primit pentru terapia cu ser împotriva difteriei, care ucidea anual mii de copii, primul Premiu Nobel pentru medicină. Serul antidifteric a fost primul tratament eficient pe scară largă al erei bacteriologice, iar dezvoltarea sa a stabilit noi proceduri de testare a medicamentelor.”

Terapia cu ser a lui von Behring presupunea transformarea oilor și cailor în producători de antitoxine.

Unele bacterii afectează corpul producând toxine dăunătoare. De exemplu:

• Corynebacterium diphtheriae provoacă difterie prin răspândirea în corp, prin sânge, a unei proteine produse de bacterie, care afectează inima, rinichii și nervii. 
• Clostridium tetani produce o neurotoxină numită tetanospasmină, provocând contracții ale mușchilor maxilarului și ale altor regiuni. Tetanosul provine de obicei dintr-o plagă infectată și este responsabil de marea majoritate a deceselor prin răni de pe câmpul de luptă.

În anii 1890, cercetătorii germani von Behring și Erich Wernicke au dezvoltat primul antiser eficient împotriva toxinei difterice. În aceeași perioadă, von Behring a dezvoltat cu bacteriologul japonez Shibasaburo Kitasato și un antiser împotriva toxinei tetanice. Cercetătorii au imunizat animale cu culturi sterilizate care conțineau toxine și au descoperit că serul animalelor (fără celule sanguine și factori de coagulare) putea neutraliza toxinele când era injectat animalelor bolnave. Producerea acestor anticorpi de un animal și transferul lor prin ser către alt animal (cunoscut drept imunitate pasivă) asigurau imunitate pe termen scurt. 

Cercetătorul german Paul Ehrlich a perfecționat tehnicile lui von Behring, permițând injectarea cailor și oilor cu o cantitate sigură de toxină. A folosit apoi sângele lor pentru producerea antiserurilor salvatoare de vieți, care conțineau cantitatea potrivită de antitoxină. 

Prin anticorpii pe care îi conțin și legarea de substanțele dăunătoare, determinând un răspuns imun mai intens al primitorului, antiserurile reprezintă un pas foarte important în istoria medicinei.

Descrierea imaginii articolului: Un desen din numărul Scientific American din 17 noiembrie 1894 prezenta medici care recoltau sânge de la un cal pentru a produce antitoxină împotriva difteriei.

Personalitățile istorice menționate în articol: Shibasaburo Kitasato (1853–1931), Paul Ehrlich (1854–1915), Emil Adolf von Behring (1854–1917), Erich Arthur Emanuel Wernicke (1859–1928)

• Subiectul anterior: Cocaina ca anestezic local 1884 – Planta care blochează durerea
• Subiectul următor: Mănușile chirurgicale 1890 – Un pas pentru prevenirea răspândirii infecțiilor