Durerea locală după injecție și perfuzie: de ce apare și când trebuie luată în serios?

De ce mă doare brațul după o perfuzie sau o injecție?

Durerea la locul injectării este o reacție adversă care poate apărea în urma unor tratamente chimioterapice intravenoase (IV). Este definită ca disconfort, sensibilitate sau durere în punctul în care acul este introdus în vena prin care se administrează medicamentul. Apare de obicei ca urmare a iritării pereților vasculari de către medicament. În cazurile mai grave se poate produce extravazare: medicamentul se scurge în afara venei, ajunge în țesuturile învecinate și poate provoca leziuni tisulare grave.

Cum se manifestă durerea la locul injectării?

Durerea la locul injectării se poate manifesta diferit, în funcție de severitate. Este descrisă de regulă ca durere ascuțită sau surdă, senzație de arsură ori pulsație și este limitată la zona administrării IV. În plus, local pot apărea:

• Roșeață,
• Umflare,
• Creșterea temperaturii locale

ca manifestări asociate.

Cauzele durerii la locul injectării

Iritarea pereților vasculari de către medicament (iritație)

• Medicamentele iritante pot provoca inflamația suprafeței interioare a vasului.
• Aceasta se manifestă prin durere, roșeață, arsură și sensibilitate.
• Exemple: chimioterapice precum paclitaxel, carboplatină, ciclofosfamidă.

Extravazare (scurgere în afara vasului)

• Medicamentul iese din venă și se infiltrează în țesuturile învecinate.
• Mai ales dacă medicamentele vezicante se infiltrează în țesut, pot provoca durere severă, umflare, roșeață și necroză.
• Necesită intervenție de urgență.

Formarea unui cheag (tromboză)

• Un mic cheag de sânge format la locul cateterului sau în venă poate bloca fluxul medicamentului ori poate exercita presiune asupra peretelui vascular.
• Aceasta poate produce durere și edem.

Introducerea acului într-un loc nepotrivit

• Alegerea unei vene prea mici sau superficiale poate duce la injectare extravasculară ori la perforarea venei.
• Astfel apare durere mecanică, independentă de efectul medicamentului.

Concentrație mare sau perfuzie rapidă

• Administrarea medicamentelor nediluate sau prea rapid poate provoca iritație vasculară.

Infecție

• La locul de intrare a cateterului se poate dezvolta o infecție locală.
• Durerea poate fi însoțită atunci de roșeață, temperatură locală crescută și secreție.

Cauzele durerii la locul injectării țin atât de medicament (toxicitate, iritație, extravazare), cât și de factori mecanici și vasculari. Când apare durere, trebuie evaluată gravitatea situației și, dacă este necesar, perfuzia trebuie oprită și început tratamentul adecvat.

La cine apare durerea la locul injectării (perfuziei)?

Durerea la locul injectării (perfuziei) este mai frecventă în special la pacienții care primesc anumite chimioterapice intravenos (IV). Apariția ei depinde atât de proprietățile medicamentului, cât și de structura venelor pacientului și de tehnica administrării.

La pacienții care primesc medicamente iritante sau vezicante

Iritantele afectează peretele vascular și pot provoca durere și inflamație.

Exemple de iritante:

• Agenți alchilanți: carboplatină, cisplatină, oxaliplatină, ciclofosfamidă, bendamustină, carmustină, dacarbazină, busulfan, ifosfamidă, melfalan
• Inhibitori de topoizomerază: doxorubicină lipozomală, mitoxantronă, etoposid, irinotecan, topotecan
• Taxani: paclitaxel, docetaxel, ixabepilonă
• Trastuzumab emtansină

Vezicantele pot provoca leziuni tisulare grave dacă se scurg în afara vasului.

• Antracicline: doxorubicină, daunorubicină, epirubicină, idarubicină
• Alcaloizi de vinca: vincristină, vinblastină, vinorelbină
• Trabectedin
• Oxaliplatină
• Mitomicină
• Dactinomicină

La pacienții tratați cu aceste medicamente, riscul apariției durerii este mai mare.

La pacienții cărora li se administrează vezicante pe o venă periferică

• Venele periferice de calibru mic sunt mai sensibile decât venele centrale mari.
• Riscul este mai mare la pacienții fără cateter venos central (port, PICC, Hickman etc.).

La persoanele vârstnice

• Cu vârsta, vasele devin mai fragile, iar circulația venoasă slăbește.
• Aceasta îngreunează distribuția corespunzătoare a medicamentelor în vas.

La pacienții cu vene fragile

• Riscul crește la persoanele ale căror vase au fost afectate de chimioterapie, radioterapie anterioară sau boli cronice.

În cazul perfuziei rapide

• Administrarea rapidă a medicamentului poate crește iritația intravasculară și poate provoca durere.

La pacienții care primesc medicamente insuficient diluate

• Medicamentele concentrate, administrate nediluate sau într-un volum insuficient, pot afecta suprafața vasului.

La pacienții care primesc tratament perfuzabil de lungă durată

• La persoanele cu perfuzii zilnice sau frecvente, sensibilitatea crește prin utilizarea repetată a venelor.

Cum se tratează durerea la locul perfuziei?

Injectarea trebuie oprită imediat

• Dacă se observă durere, arsură, umflare sau roșeață, perfuzia trebuie întreruptă imediat.
• Medicamentul rămas și o cantitate de sânge trebuie îndepărtate din cateter prin aspirare (mai ales dacă se suspectează extravazare).

Aplicații locale (comprese)

• Se pot aplica comprese calde sau reci:
• În iritație: de regulă sunt preferate compresele reci.
• În extravazarea anumitor medicamente (de exemplu, vincristină, vinorelbină): sunt recomandate comprese calde.
• Compresele pot fi aplicate de câteva ori pe zi, timp de 15–20 de minute.

Intervenție cu medicamente specifice în extravazare

• Dacă anumite medicamente ies din vas, poate fi necesară administrarea locală a unui antidot sau a unor agenți de dispersie.

Susținere simptomatică

• Pentru durere pot fi utilizate analgezice sistemice (paracetamol, AINS).
• Dacă există edem local, se recomandă ridicarea brațului și repaus.

Observație și monitorizare

• În suspiciunea de extravazare sau iritație gravă, pacientul trebuie supravegheat cel puțin 24–48 de ore.
• Dacă apare necroză tisulară, poate fi necesar un consult chirurgical.

Cum se previne durerea la locul perfuziei?

Trebuie aleasă o venă potrivită.

• Trebuie aleasă o venă mare și rezistentă, cu flux sanguin bun.
• Venele mici, fragile sau folosite anterior prezintă risc.
• Trebuie preferate venele de deasupra cotului și evitate cele de pe dosul mâinii.

Pentru medicamentele vezicante trebuie preferat cateterul central.

Dacă este posibil, medicamentele vezicante (care pot leza țesutul) trebuie administrate prin cateter venos central:

• Linie PICC
• Catetere tunelizate (Hickman, Groshong)
• Porturi implantate

Astfel, medicamentul ajunge într-o venă centrală de calibru mare, nu într-o venă mică, reducând riscul de extravazare și durere.

Trebuie utilizat un cateter de calibru (gauge) adecvat.

• Trebuie ales un ac sau o canulă cu diametrul potrivit vâscozității medicamentului și duratei perfuziei.
• Acele venoase foarte subțiri pot provoca presiune înaltă, leziuni vasculare și durere.

Diluare și perfuzie lentă

• Medicamentele trebuie diluate corespunzător și administrate cu viteză controlată.
• Perfuzia rapidă crește iritația intravasculară și durerea.

Monitorizarea venei în timpul administrării

Pe parcursul perfuziei, asistenta medicală:

• Trebuie să observe permanent locul accesului venos pentru umflare, roșeață, arsură, creșterea rezistenței și alte semne.
• Pacientul trebuie și el informat despre durere, arsură sau înțepături în timpul procedurii.

Permeabilitatea venei trebuie verificată înaintea perfuziei.

• Aspirarea și trecerea soluției saline trebuie să se desfășoare corespunzător.
• Dacă se simte rezistență, perfuzia nu trebuie începută.

Instruire și informare

Asistentele și personalul medical:

• Gestionarea medicamentelor vezicante
• Protocoalele de prevenire a extravazării

Trebuie să beneficieze regulat de instruire în astfel de domenii.