Durvalumab prelungește supraviețuirea în cancerul pulmonar cu celule mici în stadiu limitat

Cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC) este o formă mai agresivă și cu creștere rapidă de cancer pulmonar. Este puternic asociat cu fumatul, iar majoritatea cazurilor apar la fumători. Tinde să se răspândească rapid chiar și precoce și, la diagnostic, este adesea deja într-un stadiu avansat.

SCLC reprezintă aproximativ 15% din toate cancerele pulmonare. Este împărțit în două stadii principale: limitat și extins.

• Stadiu limitat: Cancerul este limitat la un plămân și ganglionii limfatici din apropiere. Rămâne într-o regiune care poate fi tratată prin radioterapie. Aproximativ o treime dintre pacienți sunt diagnosticați în acest stadiu.
• Stadiu extins: Cancerul s-a răspândit în celălalt plămân, în ganglioni din afara toracelui sau în alte organe.

Imunoterapii și medicamente țintite aprobate de FDA:

Până acum, medicamentele de nouă generație au primit aprobarea FDA numai pentru stadiul extins al cancerului pulmonar cu celule mici. Printre acestea se numără:

• Atezolizumab (Tecentriq): aprobat în 2019, este utilizat împreună cu chimioterapia ca tratament de primă linie (FDA).
• Durvalumab (Imfinzi): aprobat în 2020, este administrat tot în prima linie, în asociere cu chimioterapia (FDA).
• Tarlatamab (Imdelltra): aprobat în 2024, este utilizat la pacienții cu progresia bolii după chimioterapie pe bază de platină (FDA).

Aceste medicamente au adus progrese importante în tratamentul SCLC în stadiu extins și au contribuit la prelungirea vieții pacienților.

Studiul ADRIATIC, în centrul atenției la ASCO 2024

Puncte esențiale:

• Supraviețuirea globală mediană (OS) a fost de 55,9 luni cu durvalumab, față de 33,4 luni cu placebo.
• Mediana supraviețuirii fără progresie (PFS) a fost de 16,6 luni cu durvalumab și de 9,2 luni cu placebo.
• Tratamentul a fost bine tolerat, în concordanță cu profilul cunoscut al reacțiilor adverse ale imunoterapiei.

Rezultatele intermediare mult așteptate ale studiului ADRIATIC au arătat că tratamentul de consolidare cu imunoterapia durvalumab a adus îmbunătățiri semnificative statistic și importante clinic față de placebo la pacienții cu cancer pulmonar cu celule mici în stadiu limitat (LS-SCLC). Rezultatele au fost prezentate la reuniunea anuală ASCO 2024 (LBA5) și sugerează că durvalumab ar putea fi prima opțiune terapeutică nouă din ultimele decenii pentru acest grup de pacienți. Totuși, rezultatele finale ale studiului nu au fost încă anunțate.

Designul și rezultatele studiului ADRIATIC

În acest studiu multicentric, pacienții fără progresia bolii după chimioradioterapie au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri:

1. durvalumab plus placebo, urmate de durvalumab;
2. durvalumab plus tremelimumab, urmate de durvalumab;
3. placebo plus placebo, urmate de placebo.

Randomizarea a avut loc după încheierea chimioradioterapiei și a tratamentului standard.

Dr. David R. Spigel a prezentat datele intermediare de supraviețuire pentru brațul durvalumab, 264 de pacienți, față de brațul de control cu placebo, 266 de pacienți. Brațul durvalumab plus tremelimumab este încă în orb, iar rezultatele vor fi anunțate după analiza finală.

Durvalumab a îmbunătățit semnificativ statistic și relevant clinic supraviețuirea globală (OS) și supraviețuirea fără progresie (PFS) față de placebo.

• OS mediană a fost de 55,9 luni cu durvalumab și de 33,4 luni cu placebo.
• PFS mediană a fost de 16,6 luni cu durvalumab și de 9,2 luni cu placebo.

Reacții adverse și siguranță

Tratamentul a fost bine tolerat, în concordanță cu profilul cunoscut al reacțiilor adverse ale imunoterapiei. Dr. Spigel a spus: „Au existat ratele așteptate de pneumonie cauzată de iradiere și toxicitățile imune așteptate ale durvalumab, însă acestea nu au avut o distribuție, frecvență sau severitate neobișnuită față de alte studii de imunoterapie în cancerul pulmonar fără celule mici sau cu celule mici”.

Direcții viitoare

Rezultatele ADRIATIC sunt considerate un moment de cotitură mult așteptat pentru tratamentul LS-SCLC. SCLC se caracterizează prin progresie importantă și rezistență la tratament. Aproximativ o treime dintre cazurile LS-SCLC reprezintă cazuri noi de SCLC, iar acestea sunt dificil de tratat.

În ciuda dificultăților, rezultatele intermediare ADRIATIC arată nevoia concentrării asupra abordărilor personalizate și a unor noi ținte medicamentoase în SCLC. Dr. Byers subliniază existența unor subtipuri biologice și genetice diferite, ceea ce evidențiază importanța alegerii tratamentului pentru fiecare pacient.

În concluzie, rezultatele ADRIATIC reprezintă un progres important pentru pacienții cu LS-SCLC. Adăugarea durvalumab după chimioradioterapie are potențialul de a îmbunătăți semnificativ rezultatele tratamentului. Constatările pot orienta și dezvoltarea viitoare a terapiilor pentru LS-SCLC și alte cancere rare cu celule mici.