Electrocardiograful 1903 – Monitorizarea ritmului cardiac

Electrocardiografia (EKG) folosește dispozitive care monitorizează activitatea electrică a inimii prin electrozi plasați pe corp. Observând traseele obținute în timp, medicii pot diagnostica adesea ritmuri cardiace anormale, care pot fi cauzate de leziuni ale inimii, dezechilibre hormonale și electrolitice sau de alți factori.

În 1887, fiziologul britanic Augustus D. Waller, folosind dispozitivul Lippmann numit electrometru și alcătuit dintr-o coloană de mercur într-un tub subțire de sticlă, a devenit prima persoană care a înregistrat activitatea electrică a inimii de la nivelul pielii unei persoane. Mișcarea mercurului prezenta mici variații odată cu activitatea electrică a inimii. Totuși, dispozitivul nu era practic din cauza frecării mercurului în mișcare și a sensibilității aparatului la vibrațiile exterioare. 

Medicul și fiziologul olandez Willem Einthoven cunoștea lucrările lui Waller. În 1901 a început să dezvolte, pentru monitorizarea inimii, un nou galvanometru cu fir, ultrasensibil. În aceste dispozitive se utiliza un ac subțire de detectare electrică, suspendat între polii unui magnet. Deoarece activitatea electrică a inimii este foarte slabă, acul ușor al lui Einthoven era alcătuit dintr-un filament foarte fin, acoperit cu argint.

Deși Einthoven a fost printre primii care au promovat electrocardiografia pentru utilizarea clinică, prima sa versiune cântărea 600 pound (272 kg) și necesita cinci operatori. Pacientul își scufunda ambele brațe și piciorul stâng în găleți cu soluție salină, care serveau drept electrozi pentru a conduce curentul de la suprafața pielii la fir. În 1903, Einthoven a descris pe electrocardiogramă (traseul electric înregistrat) diferite unde care sunt valabile și astăzi:

• Unda P caracterizează activitatea atriilor inimii, 
• iar complexul QRS și unda T caracterizează mișcarea ventriculară a inimii. 

Pentru activitatea sa, Einthoven a primit în 1924 Premiul Nobel.

Astăzi, pe lângă electrocardiografele care au devenit portabile, se pot folosi și alte abordări de examinare a inimii cu ajutorul undelor sonore, precum ecocardiografia.

Descrierea imaginii articolului: Electrocardiograful lui Einthoven, cu o greutate de 272 kg

Personalitățile istorice menționate în articol: Augustus Desiré Waller (1856–1922), Willem Einthoven (1860– 1927)

• Subiectul anterior: Chirurgia vasculară 1902 – Suturarea cu succes a vaselor
• Subiectul următor: Tratamentul cu radiații 1903 – Radioterapia sau terapia prin iradiere