Tratamentul cu radiații în 1903 – Radioterapia, terapia „şua” sau iradierea

Terapia cu radiații (sau radioterapia) folosește radiații ionizante pentru a distruge celulele canceroase. Aceste radiații afectează ADN-ul (materialul genetic) din aceste celule.

Termenul radiație ionizantă desemnează undele electromagnetice cu suficientă energie pentru a îndepărta electroni din atomi sau molecule (de exemplu, raze X) sau fasciculele de particule subatomice (de exemplu, protoni).

Radiațiile pot afecta atât celulele normale, cât și pe cele canceroase. Totuși, celulele canceroase care cresc rapid sunt, de obicei, mai sensibile. Radioterapia poate leza direct ADN-ul sau poate genera particule încărcate electric ori radicali liberi care îl pot afecta.

Radiația poate fi furnizată de un aparat (radioterapie externă) sau printr-o substanță radioactivă plasată în apropierea celulelor canceroase, prin brahiterapie. Radioterapia sistemică include substanțe care pot fi înghițite sau injectate:

• Substanțe legate de anticorpi care ajung la celulele canceroase sau 
• Substanțe precum iodul radioactiv 

Istoria descoperirilor privind radiațiile cuprinde mai multe etape importante. De exemplu:

• În 1896, savantul francez Henri Becquerel a descoperit radioactivitatea uraniului. 
• Cu aproximativ un an înainte, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen descoperise întâmplător razele X în timp ce experimenta cu tuburi de descărcare electrică. 
• În 1898, fizicienii Marie și Pierre Curie au descoperit două elemente radioactive noi, poloniul și radiul. 
• În discursul Nobel din 1903, Becquerel a sugerat că radiul ar putea fi folosit pentru tratarea cancerului. 
• În același an (1903), chirurgul german Georg Perthes a avansat utilizarea razelor X în tratamentul cancerului de sân și cutanat.
• În anii 1920 și 1930, cercetătorii francezi Claudius Regaud și Henri Coutard au descoperit că administrarea radiațiilor în doze fracționate (de exemplu, doze mai mici în fiecare zi în locul uneia singure mari) poate distruge tumorile cu mai puține leziuni ale țesutului sănătos din apropiere.

În plus, administrarea mai multor doze crește probabilitatea expunerii celulelor canceroase în etape diferite ale ciclului de diviziune, făcându-le mai vulnerabile.

Astăzi, calculatoarele au un rol important în vizualizarea poziției tumorii, alinierea pacientului în timpul tratamentului și calcularea dozelor de radiații.

*

Informații suplimentare: termenul turcesc „Şua Tedavisi” – Origine și sens

Este posibil să fi auzit de la vârstnici denumirea turcească „şua tedavisi” pentru radioterapie. Există motive istorice și lingvistice pentru aceasta, legate direct de înțelegerea epocii și de felul în care erau exprimate conceptele. Cuvântul „şua” este de origine arabă și înseamnă „rază”. Razele folosite în radioterapie urmăresc să omoare celulele canceroase sau să le încetinească creșterea. De aceea, metoda a fost numită în contextul respectiv „şua tedavisi”.

Evoluția limbii și termenii medicali

Limba se schimbă și evoluează în timp. La fel se întâmplă cu numeroși termeni și concepte medicale. Denumirile „şua tedavisi”, tratament cu radiații sau radioterapie pot fi înțelese în legătură cu nivelul cunoștințelor medicale, tehnologia și utilizarea limbii din epoca respectivă.

Descrierea imaginii articolului: O fotografie din 1957 a primului pacient tratat prin radioterapie cu accelerator liniar pentru retinoblastom, cancerul retinei, țesutul ocular care percepe lumina. Un ochi a fost tratat cu succes.

Personalități istorice menționate în articol: Wilhelm Conrad Röntgen (1845–1923), Antoine Henri Becquerel (1852–1908), Pierre Curie (1859–1906), Marie Skłodowska Curie (1867–1934), Georg Clemens Perthes (1869–1927), Claudius Regaud (1870–1940), Henri Coutard (1876–1950)

• Subiectul anterior: Electrocardiograful în 1903 – Monitorizarea ritmului cardiac

• Subiectul următor: Chirurgia halstediană în 1904 – Respectul pentru corpul uman