Electroencefalograma (EEG) 1924 – Monitorizarea activității electrice a creierului

Electroencefalografia (EEG) este folosită pentru înțelegerea activității unui grup mare de neuroni, nu a unui singur neuron, adică o celulă nervoasă. Măsurarea oferă o imagine generală a activității cortexului cerebral, stratul exterior al țesutului cerebral.

În 1875, fiziologul britanic Richard Caton a măsurat activitatea electrică a creierului iepurilor și maimuțelor, plasând electrozi de monitorizare direct pe suprafața creierului și folosind un galvanometru (detector de curent electric) . În 1924, psihiatrul și neurologul german Hans Berger, motivat de interesul pentru fenomene psihice și telepatie, a realizat prima EEG umană cu galvanometre sensibile. A descoperit și diferența dintre EEG la persoanele treze și cele adormite. 

Berger a numit unde alfa un anumit tipar ritmic EEG, asociat relaxării când pacienții închideau ochii. Prima secție clinică unde se efectuau și se facturau servicii EEG a fost deschisă în 1937 la Massachusetts General Hospital.

Astăzi, EEG:

• Este folosită în continuare pentru diverse cercetări, inclusiv studierea tiparelor de somn. 
• Este folosită și ca indicator al morții cerebrale. 
• Ajută la diagnosticarea tumorilor sau a epilepsiei, o tulburare neurologică caracterizată prin crize. 
• EEG poate studia și semnalele cerebrale declanșate de un stimul, precum un sunet sau un tipar vizual. 

În timpul înregistrării, electrozii sunt fixați în regiuni standard ale scalpului, iar mai multe măsurători sunt obținute simultan. Semnalele nervoase trebuie să traverseze mai multe straturi de țesut și craniul, astfel încât nu se citește activitatea unei singure celule nervoase. EEG reflectă activitatea colectivă a multor neuroni subiacenți, care este amplificată de circuite electrice și apoi înregistrată. Pentru mai multe informații despre localizare poate fi folosită imagistica prin rezonanță magnetică (fMRI), care măsoară modificările fluxului sanguin legate de activitatea neuronală. În electrocorticografie, electrozii sunt plasați direct pe creier pentru a detecta componente cu frecvență mai mare și voltaj mai mic.

Personalități istorice menționate: Richard Caton (1842–1926), Hans Berger (1873–1941)

• Subiectul anterior: Substanțele psihoactive 1922 – De la serul adevărului la instrument de tortură
• Subiectul următor: Practica modernă a moașelor 1925 – Specialistul în îngrijirea mamei și copilului