Substanțele psihoactive 1922 – De la serul adevărului la instrument de tortură

Substanțele care acționează asupra sistemului nervos central, modificând funcțiile creierului și producând schimbări ale simțurilor, conștiinței, comportamentului și stării psihice sunt numite substanțe psihoactive.

Tortura farmacologică sau medicina punitivă a devenit populară în anii 1960 și 1970 în țări precum Uniunea Sovietică. De exemplu, medicii sovietici recurgeau la șoc insulinic, haloperidol pentru provocarea neliniștii, promazină pentru sedare și sulfazină pentru febră intensă sau durere extremă la locul injecției. Potrivit autorului Darius M. Rejali, ei au încercat și amestecuri cu amobarbital sodic, dietilamida acidului lisergic (LSD) sau mescalină, urmărind pierderea inhibițiilor, adică a controlului emoțiilor.

În 1922, poliția americană a început să folosească substanțe psihoactive, iar obstetricianul american Robert E. House a testat pe deținuți scopolamina (un alcaloid cu proprietăți hipnotice puternice, care în doze mari produce somn profund). După ce observase reducerea durerilor nașterii la paciente, House a presupus că scopolamina ar putea împiedica infractorii să mintă. Deși au fost făcute multe mărturisiri sub efectul ei, au apărut și declarații nesigure, cu scenarii imposibile și halucinații. Trebuia considerată un instrument de tortură pentru că putea îmbolnăvi unele persoane? În anii 1950, interogatoriile CIA au investigat efectul scopolaminei și au constatat că niciun medicament nu producea în mod consecvent declarații adevărate. 

Scopolamina se găsește în familia de plante Solanaceae și este obținută din planta originară din America Latină Datura. Scopolamina (scopolamine) este anticolinergică. A fost folosită în medicină pentru efectele antispastice și împotriva greței, printre altele. Acționează inhibând receptorii acetilcolinei, o substanță naturală implicată în funcționarea nervilor, glandelor și mușchilor. Alte seruri ale adevărului cunoscute includ amitalul sodic și tiopentalul sodic, barbiturice și anestezice generale.

Explicația imaginii articolului: Toate plantele Datura conțin în flori și semințe alcaloizi precum scopolamina și atropina. Datura a fost folosită de-a lungul istoriei ca otravă și halucinogen.

Personalități istorice menționate: Robert Ernest House (1875–1930) 

• Subiectul anterior: Producerea insulinei 1922 – Supraviețuirea persoanelor cu diabet
• Subiectul următor: Electroencefalograma (EEG) 1924 – Monitorizarea activității electrice a creierului