ESMO 2023 – Noutăți în tratamentul cancerului de sân

Cancerul de sân se află în pragul unor inovații importante în privința tratamentului. Noile studii prezentate la Congresul ESMO 2023 extind opțiunile terapeutice. Iată o analiză detaliată a unora dintre aceste progrese:

TROPION-Breast01 a furnizat rezultate care sugerează că, la pacientele tratate anterior, cu cancer de sân inoperabil sau metastatic, pozitiv pentru receptorii hormonali (HR) și HER2-negativ, datopotamab deruxtecan (Dato-DXd) ar putea deveni un nou tratament standard.

Checkmate 7FL și KEYNOTE-756 au sugerat ambele că, la pacientele cu cancer de sân precoce, pozitiv pentru receptorul estrogenic (ER) și HER2-negativ, administrarea tratamentului neoadjuvant de chimioterapie împreună cu o imunoterapie poate crește rata răspunsului patologic complet (pCR). Astfel, beneficiile imunoterapiei în cancerul de sân hormonopozitiv au fost demonstrate pentru prima dată prin dovezi atât de solide.

Iar studiul FALCON a prezentat rezultate finale privind supraviețuirea globală (SG), care nu au arătat o diferență semnificativă între fulvestrant și anastrozol în tratamentul cancerului de sân avansat, HR-pozitiv și HER2-negativ, la pacientele aflate în postmenopauză care nu primiseră terapie endocrină (de suprimare hormonală).

TROPION-Breast01: PFS mai lungă cu Dato-DXd

În studiul de fază 3 TROPION-Breast01, Dato-DXd a prelungit supraviețuirea fără progresie (PFS), comparativ cu chimioterapia aleasă de investigator, la pacientele cu cancer de sân HR-pozitiv, HER2-negativ, inoperabil sau metastatic, tratate anterior cu 1 până la 2 linii de chimioterapie.

Studiul a inclus 732 de paciente, repartizate aleatoriu pentru a primi Dato-DXd (365 de paciente) sau chimioterapia aleasă de investigator (eribulină, vinorelbină, capecitabină ori gemcitabină; 367 de paciente). Tratamentul a continuat până la progresia bolii, apariția unei toxicități inacceptabile sau îndeplinirea altor criterii de întrerupere.

• PFS mediană a fost de 6,9 luni în brațul Dato-DXd și de 4,9 luni în brațul cu chimioterapie (raportul hazardurilor, 0,63; 95% CI, 0,52-0,76; P <0,0001).
• Ratele PFS la douăsprezece luni au fost de 25,5% și, respectiv, 14,6%.
• Deși datele privind supraviețuirea globală mediană nu erau încă mature, rezultatele au arătat o tendință de îmbunătățire cu Dato-DXd (raportul hazardurilor, 0,84; 95% CI, 0,62-1,14).

Reacțiile adverse asociate tratamentului au apărut la 94% dintre pacientele din brațul Dato-DXd și la 86% dintre cele din brațul cu chimioterapie. Reacții adverse de grad 3 sau mai mare asociate tratamentului au fost raportate la 21% și, respectiv, 45%.

Prin urmare, dispunem de date care sugerează că Dato-DXd ar putea fi o nouă opțiune standard de tratament pentru pacientele cu cancer de sân metastatic, HR-pozitiv, tratat anterior. Dacă va primi aprobarea FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA), Dato-DXd va reprezenta o opțiune terapeutică potențială pentru aceste paciente, alături de sacituzumab govitecan și trastuzumab deruxtecan.

Checkmate 7FL: nivolumab îmbunătățește rata pCR

În studiul de fază 3 CheckMate 7FL, adăugarea nivolumabului la chimioterapia neoadjuvantă a îmbunătățit rata pCR la pacientele cu cancer de sân nou diagnosticat, precoce, cu risc ridicat, ER-pozitiv și HER2-negativ.

510 paciente au fost repartizate aleatoriu pentru a primi chimioterapie neoadjuvantă (antraciclină și ciclofosfamidă) împreună cu nivolumab (257 de paciente) sau placebo (253 de paciente). După intervenția chirurgicală, pacientele au primit nivolumab sau, respectiv, placebo, alături de terapia endocrină aleasă de investigator.

• Rezultatele au arătat o rată pCR semnificativ mai mare în brațul cu nivolumab decât în cel cu placebo: 24,5% față de 13,8%.
• La pacientele PD-L1-pozitive, rata pCR a fost de 44,3% și, respectiv, 20,2%.

În faza neoadjuvantă, rata reacțiilor adverse de grad 3-4 asociate tratamentului a fost de 35% pentru nivolumab împreună cu chimioterapie și de 32% pentru chimioterapia singură. În brațul cu nivolumab au fost raportate 2 decese asociate tratamentului (pneumonie și hepatită), iar în brațul cu chimioterapie nu au fost raportate decese.

Deși aceste constatări nu influențează direct practica noastră clinică în prezent, ele arată că trebuie să cercetăm în continuare modul în care creșterea pCR se va reflecta în rezultatele clinice pe termen lung. Totuși, rezultatele sunt foarte promițătoare, deoarece oferă indicii puternice că imunoterapia ar putea avea efecte favorabile în cancerele pozitive pentru receptorii hormonali, cel mai frecvent subtip de cancer de sân. În plus, studiul contribuie substanțial la cercetările care arată că beneficiile imunoterapiei în tratamentul cancerului de sân precoce nu se limitează la formele triplu negative.

KEYNOTE-756: pembrolizumab îmbunătățește rata pCR

La fel ca studiul Checkmate 7FL, cercetarea KEYNOTE-756 a arătat că adăugarea unei imunoterapii la chimioterapie, înainte de operație, crește rata răspunsului patologic complet (pCR). Acest lucru este deosebit de încurajator, deoarece anterior nu aveam dovezi ale unui beneficiu al imunoterapiei în cancerul de sân pozitiv pentru receptorii hormonali (HR-pozitiv).

Pentru a evalua dacă asocierea pembrolizumabului neoadjuvant (preoperator) cu chimioterapia este eficientă în prevenirea recidivei bolii, avem nevoie de datele de urmărire pe termen lung ale KEYNOTE-756. Aceste date sunt esențiale înainte ca tratamentul combinat să fie adoptat drept standard terapeutic.

FALCON: nu există diferențe de supraviețuire globală între fulvestrant și anastrozol

Studiul de fază 3 FALCON a evaluat paciente aflate în postmenopauză, cu cancer de sân pozitiv pentru receptorii hormonali, HER2-negativ, avansat local sau metastatic, care nu primiseră anterior terapie endocrină, dar avuseseră o linie de chimioterapie.

Pacientele au fost repartizate aleatoriu în două grupuri, pentru a primi fulvestrant sau anastrozol. În total, studiul a inclus 462 de paciente: 230 au primit fulvestrant, iar 232, anastrozol.

În privința supraviețuirii fără boală (PFS), criteriul principal de evaluare stabilit anterior, grupul tratat cu fulvestrant a prezentat o îmbunătățire semnificativă față de grupul cu anastrozol.

• PFS mediană a fost de 16,6 luni cu fulvestrant și de 13,8 luni cu anastrozol (raportul hazardurilor, 0,80; interval de încredere 95%, 0,64-1,00; P = 0,049).

Efectul favorabil al fulvestrantului asupra PFS a fost mai evident la pacientele fără răspândirea bolii la organe precum ficatul sau plămânii (raportul hazardurilor, 0,59; interval de încredere 95%, 0,42-0,84). În schimb, la pacientele cu afectare a organelor nu a fost observată o diferență semnificativă (raportul hazardurilor, 0,99; interval de încredere 95%, 0,74-1,33).

În analiza finală a SG, durata medie a supraviețuirii globale a fost de 44,8 luni cu fulvestrant și de 42,7 luni cu anastrozol; între rezultate nu a existat o diferență semnificativă statistic (raportul hazardurilor, 0,97; interval de încredere 95%, 0,77-1,21; P = 0,76).

În studiul de fază 3 FALCON, la pacientele fără răspândire viscerală, durata mediană a supraviețuirii globale a fost de 65,2 luni cu fulvestrant și de 47,8 luni cu anastrozol (raportul hazardurilor, 0,85; interval de încredere 95%, 0,60-1,20). În schimb, la pacientele cu boală viscerală, duratele medii ale SG au fost de 37,2 luni cu fulvestrant și de 40,7 luni cu anastrozol (raportul hazardurilor, 1,06; interval de încredere 95%, 0,80-1,42). Aceste date sugerează că utilizarea fulvestrantului ca primă opțiune terapeutică ar putea oferi un avantaj semnificativ al SG pe termen lung la pacientele fără răspândire viscerală. Rezultatele au fost prezentate ca susținând potențialul fulvestrantului de a oferi un beneficiu important al SG pe termen lung la pacientele fără metastaze viscerale.

Faptul că studiul s-a concentrat asupra persoanelor cu boală metastatică, în general netratate anterior prin terapie endocrină, poate constitui o problemă. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru pacientele nou diagnosticate, cu boală metastatică, însă trebuie avut în vedere că pacientele tratate anterior recurg, de regulă, la terapia endocrină ca prim tratament.

În practica clinică actuală, în pofida rezultatelor acestui studiu, inhibitorii CDK4/6 în asociere cu terapia endocrină sunt, de regulă, preferați în prima linie, iar alegerile terapeutice se fac de obicei în funcție de durata expunerii anterioare a pacientei la terapia endocrină.

În plus, sunt în curs studii care evaluează dacă asocierea unui medicament din grupul fulvestrantului cu un inhibitor CDK4/6 este mai eficientă decât asocierea unui inhibitor de aromatază cu un inhibitor CDK4/6. Prin urmare, rezultatele acestor studii trebuie așteptate pentru a înțelege pe deplin alegerea terapiei endocrine și potențiala sa sinergie cu inhibitorii CDK4/6.

*

Explicația imaginii: Imaginea articolului a fost creată de ChatGPT 4.0 cu următoarea instrucțiune: "Un grup de oameni de știință urmărește o prezentare despre cancer, pe un fundal în tonuri deschise. Lucrare în acuarelă."