Este cancerul contagios? Medicul lui Rembrandt, Nicolaes Tulp, și eroarea tragică din istoria medicinei
În acest articol
Ziua 51 (Seria Istoria cancerului în 365 de zile)
Povestea modului în care iluminarea științifică începută prin descoperirea lichidelor limfatice s-a transformat într-o isterie întunecată a „contagiozității”.
Acel medic celebru din tabloul lui Rembrandt
Cu siguranță ați văzut una dintre cele mai cunoscute opere din istoria artei, tabloul din 1632 al pictorului olandez Rembrandt, „Lecția de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp” . În acel tablou, medicul cu pălărie, încrezător și carismatic, care disecă brațul unui cadavru și le arată chirurgilor adunați anatomia mușchilor și tendoanelor, este dr. Nicolaes Tulp (1593-1674).
Dr. Tulp nu era numai cel mai cunoscut medic din Amsterdam, ci și primarul orașului. Ani la rând a păstrat cu mare atenție înregistrările medicale ale pacienților, iar în 1641 a publicat celebra sa colecție de cazuri rare, Observationes Medicae (Observații medicale). Povestea tristă care avea să îndrume greșit oncologia timp de secole și să provoace o panică majoră se afla în paginile acestei cărți.
O mamă, un copil și laptele mortal
În cartea sa, dr. Tulp relata cazul unei femei cu cancer mamar avansat, ulcerat (deschis la exterior) și sângerând. În practicile medicale ale vremii, se putea recurge la „suptul sânului” pentru a reduce presiunea abceselor și umflăturilor mamare sau pentru a evacua lichidul acumulat.
Momentul în care s-a născut eroarea istorică
Potrivit înregistrărilor dr. Tulp, fiul mic al acestei femei, care sugea lapte de la ea (sau, conform unor relatări istorice, un servitor din casă), a dezvoltat la scurt timp o tumoră uriașă și mortală la mandibulă și în regiunea gurii. Când dr. Tulp a legat cele două evenimente independente, în mintea sa a apărut o concluzie periculoasă: cancerul din mandibula copilului ar fi fost cauzat de sugerea lichidului canceros din sânul mamei! Tulp a scris în carte, în termeni categorici, următorul verdict: „Cancerul poate trece de la un corp la altul asemenea unei otrăvi; cancerul este contagios!” (Teoria contagiunii).
La fel ca „ciuma”: nașterea teoriei contagiunii
Dr. Nicolaes Tulp nu era singurul care credea aceasta. Un alt medic portughez celebru din aceeași perioadă, Zacutus Lusitani (1575-1642), observase că într-o familie cu trei copii, care locuia în aceeași casă, toți se îmbolnăviseră pe rând de cancer (probabil un sindrom genetic) și susținuse că boala era extrem de contagioasă.
Lusitani și Tulp s-au adresat tuturor chirurgilor și medicilor din Europa, declarând că lichidele din rănile pacienților cu cancer deschis și ulcerat erau extrem de otrăvitoare și că oamenii sănătoși trebuiau să stea neapărat departe de acești bolnavi.
Astăzi, datorită biologiei moleculare, știm că un cancer nu este în niciun caz contagios . Formațiunea din mandibula copilului din cazul dr. Tulp era probabil o tumoră a copilăriei declanșată de virusul Epstein-Barr, de exemplu limfom Burkitt, sau o infecție bacteriană simplă care devenise severă.
În secolul 17, această „teorie a contagiunii” greșită a depășit stadiul de articol medical și s-a transformat în isterie socială. Dacă un cancer era contagios precum lepra sau ciuma, ce căutau bolnavii de cancer printre oamenii sănătoși?
În articolul 52, vom deschide una dintre cele mai întunecate pagini de „oncologie socială” ale istoriei: vom citi despre tragedia pacienților cu cancer alungați din spitale și excluși din societate precum leproșii și despre înființarea primelor „case izolate pentru cancer” din Europa.
Vindecarea înseamnă păstrarea pacientului în societate
Istoria cancerului nu este numai istoria celulelor și a medicamentelor, ci și a fricilor, erorilor și stigmatizării. Ideea greșită a „contagiozității”, în care au căzut chiar și cele mai strălucite minți ale epocii, precum dr. Nicolaes Tulp, a provocat bolnavilor de cancer o suferință mult mai mare decât boala însăși și i-a izolat timp de secole de cei dragi și de societate.
Ceea ce numim astăzi „îndrumare precisă” în oncologie nu înseamnă numai administrarea medicamentului potrivit. Înseamnă și eliberarea pacientului de acele poveri psihologice vechi și întunecate care îl făceau să se simtă „ciumat”, asigurând restaurarea socială alături de cea biologică. Cancerul nu este contagios; singurele lucruri contagioase sunt speranța și compasiunea aduse de informația corectă.
Surse istorice și științifice
- 1. Tulp, N. (1641). Observationes Medicae. Amsterdam: Lodewijk Elzevir.
- 2. Faguet, G. B. (2015). O scurtă istorie a cancerului: repere străvechi care stau la baza cunoștințelor noastre actuale. International Journal of Cancer.
- 3. Mukherjee, S. (2010). Împăratul tuturor bolilor: o biografie a cancerului. Scribner.
- 4. Scholl, J. et al. (2021). Contagiunea cancerului. În: Istoria oncologiei.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.